Luna martie: mărţişoare, ziua femeii, primăvară şi plata taxelor şi impozitelor (REPORTAJ)

Toată lumea ştie ce se întâmplă în luna martie, când vine sorocul plăţilor, dacă vrei să beneficiezi de reducerea de 10% pe care ţi-o oferă, cu generozitate, cel care îţi ia banii ca să facă autostrăzi, spitale şi şcoli. Glumesc, ţi-i ia ca să facă infrastructură de ascultare pentru SRI, tu poţi să mori liniştit în spitalele infecte sau prin gropile de pe uliţele cu o bandă pe care le numim şosele. Dar nu înainte de a-ţi achita, conştiincios, obligaţiile.

Şi statul român ştie asta, dar este suprins în fiecare an de valurile de contribuabili, cum sunt surprinşi edilii de de nămeţii de zăpadă în fiecare iarnă. Astfel încât se pregăteşte să ia în piept un flux de sute de mii de oameni cu aceleaşi efective şi pregătiri şi cu acelaşi număr de funcţionari şi ghişee ca şi până atunci. Fireşte, urmează haosul. Dar interesant e că lumea se aşteaptă la asta. Motiv pentru care o bună partea din ea pleacă de acasă pregătită. Îmi şi imaginez oameni stând în baie şi dându-şi cu ziarul peste faţă ca să se înrăiască înainte de a-şi face baia de concetăţeni şi funcţionari. Altfel nu-mi explic cum e posibil să ajungă acolo deja nervoşi, cu ochii roşii şi injectaţi.

Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 din Amzei. Intru spăşit, gândindu-mă că am noroc că astăzi am treabă aici, că mă duc direct la Casierie şi că se poate plăti cu card, un lux de care Administraţia Fiscală Sector 1 (da, cealaltă, unde plăteşti impozitul pe venit, şi care, pentru Sectorul 1, a fost mutată pe Şoseaua Bucureşti – Ploieşti, nr. 9-13) n-a auzit. Cât ar putea să dureze?

Înauntru ochesc o coadă suspectă. Dar mă consolez cu gândul că trebuie să fie la copiatorul de lângă Casierie. Merg spre uşă tiptil, când un bodyguard mă întreabă, zâmbind intuitiv: „Pentru impozite, domnu’?” „Da”, răspund, cu o bănuială groaznică înfiripându-se în spatele minţii. „A, pentru impozite trebuie să staţi aici la coadă.”

„Şi pentru amenzi?”, se interesează o doamnă plină de speranţă. „Şi pentru amenzi”, o linişteşte, patern, paznicul. 

Rând pe rând, fiecare om care soseşte pune aceleaşi întrebări. Cei care au de achitat taxă de timbru sau taxa pentru buletin au noroc, pot să intre şi să plătească la ghişeul 4. Restul se adaugă, oftând, la coada damnaţilor. 

„Dar este plin înauntru?”, mai întreabă câte o doamnă. „E plin, doamnă. Nu se poate respira”, o informează paznicul. „Şi cam cât durează?” „Cam jumătate de oră, doamna.”

După vreo 15 minute de stat la coada de afară, care îţi permite să intri să stai la coada dinăuntru, în spatele meu arată cam aşa:

Un cetăţean deschide uşa Casieriei să se uite, sperând că va vedea acolo ceva care va grăbi supliciul. Din spate se aude un muget îngrozitor, şi într-o fracţiune de secunde, un alt cetăţean e călare pe primul, strângându-l cu uşa la propriu. „Unde te bagi domnule? Nu vezi că stăm toţi la coadă? Unde te bagi?” Sub privirile amuzate ale bodyguarzilor, primul încearcă să se justifice: „Doar mă uit… voiam să văd…” „Ce să vezi domnule? Ce să vezi? La ce să te uiţi? Nu te uiţi, domnule, la nimic!” zbiară cetăţeanul vigilent, făcând paznicii să intervină împăciuitori: „Haideţi, domnu, că decât se uită, haideţi că intraţi imediat.”

La un moment dat, după doar vreo 40 de minute, Porţile Casieriei se deschid, şi un cerber anunţă cu glas autoritar că „haideţi, încă 20 de persoane. Deşi n-aveţi unde.”

Într-adevăr, înauntru, la fiecare ghişeu, sunt cozi pe 3-4 rânduri. Mai puţin la ghişeul 4, unde e o doamnă plictisită şi niciun contribuabil. Ne înşirăm, cuminţi, pe la cozi, fiecare pe unde poate. Mă uit curios la haosul din jur.

Lumea vorbeşte tare, se foieşte, se ceartă. Telefoanele sună vesele, cu melodii şi intensităţi diferite. Din când în când, un bodyguard urlă din rărunchi că roagă să se păstreze liniştea. Oamenii îl ignoră, la fel cum ignoră liniştiţi semnele cu „Vă rugăm, păstraţi liniştea”, „Vorbitul la telefon interzis” sau pe cele cu telefoane mobile într-un cerc roşu tăiat. Să luăm drept studiu de caz acest cetăţean care, puţin mai târziu, avea să răspundă la telefonul care suna dat la maximum şi să poarte o conversaţie fix în faţa femeii de la ghişeu, deja prea vlăguită ca să mai protesteze:

Pentru că da, pentru contribuabili este greu, dar pentru oamenii care lucrează acolo trebuie să fie un infern. Mă gândeam cu groază, după ce am petrecut cam o oră şi jumătate în acea atmosferă, că femeile de la ghişeu şi bodyguarzii mai au câteva ore de stat. De altfel, doamna care era la ghişeul meu era în transă, lucra mecanic. Mi-a greşit de două ori suma, apoi nu înţelegea de ce nu introduc PIN-ul pentru cardul care era în mâna dânsei. Mi-a fost, sincer milă de dânsa, şi silă de şefii dânsei. E o meserie pentru care ar trebui pauze şi sporuri de stres, e o muncă inumană. La fel de inuman e şi să ţii persoane de peste 70 de ani în picioare cu orele, doar ca să le iei câţiva lei şi să le dai o chitanţă.

În fine, aventura plăţii a durat doar o oră şi jumătate. La plecare, când am ieşit din Casierie, pe holul instituţiei, coada pentru stat la coadă era cel puţin la fel de mare ca atunci când intrasem. Din câte am înţeles, în luna martie, aşa arată fiecare zi.

Astăzi am învins statul în lupta crâncenă pentru a-i da nişte bani. Mâine trebuie să merg până la Administraţia Financiară. Mai discutăm.

PS: Da, am încercat să-mi plătesc impozitele online. Am renunţat după ce am trecut prin secţiunea specială din online banking-ul BCR, unde în formularele de plată erau trecute alte conturi decât cele de pe hârtiile mele de la Fisc, iar câmpurile erau precompletate şi nu puteau fi editate. Având o oarecare experienţă în materie de plată alternativă, inovaţie şi pionierat cu statul român, am preferat să mă duc să plătesc la ghişeu în loc să încerc să depistez banii şi să îmi demonstrez buna credinţă în următoarele trei luni.

PPS: Prezint scuze pentru calitatea imaginilor. Este destul de greu să faci poze cu telefonul unor oameni care încearcă să găsească pe cineva pe care să-l sfâşie în bucăţele ca să se mai răcorească şi să mai umple timpul.