Constituţionalitatea legii dării în plată se decide marţi de către judecătorii CCR

09 10. 2016
chei_768594376549_56062100

Din cele 471 de dosare înscrise la CCR, 38 au deja stabilit termen de judecată, conform site-ului Curții, în timp ce restul dosarelor se află în stare de raport. „Dosar în stadiu de raport” este prima fază: momentul în care un litigiu ajunge la CCR este încredințarea dosarului unuia dintre judecătorii CCR, care împreună cu asistenții săi va întocmi un raport de admitere. După întocmirea raportului, decizia CCR asupra respectivei cauze se poate da de la prima înfățișare în funcție de decizia celor nouă judecători.

În unele dosare au fost ridicate excepții de neconstituționalitate cu privire la Legea dării în plată în ansamblu, însă majoritatea se referă la câteva articole precise. Printre cele mai contestate prevederi din lege se află cea privind aplicarea legii atât asupra contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a dării în plată, cât și asupra contractelor încheiate după această dată. Băncile ar putea invoca astfel elemente de neconstituționalitate cu privire la un posibil efect retroactiv al legii, fapt interzis de Constituție.

O altă prevedere contestată este cea prin care darea în plată devine posibilă prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Băncile au ridicat excepții de neconstituționalitate și cu privire la articolele care stabilesc pașii de urmat pentru deschiderea unei proceduri de dare în plată, precum și cu privire la criteriile de eligibilitate.

Impact irrelevant al dării în plată asupra sectorului bancar până în prezent

De menționat că orice decizie data de CCR are efecte numai pentru viitor și înseamnă că, pentru cei care au apucat să dea casa în plată, o eventuală declarare a legii ca fiind neconstituțională nu mai are niciun efect. Pentru cei care au însă procese pe rol o decizie a CCR favorabilă băncilor comerciale anulează întreg procesul de dare în plată inițiat de client.

În prima Minută a ședinței Consiliului de Administrație al BNR, toţi membrii Consiliului au fost de acord că impactul înăspririi în trimestrul II a standardelor de creditare pe segmentul creditelor pentru locuinţe pare a fi deocamdată modest din perspectiva fluxului de credite noi, datele disponibile până în prezent fiind însă insuficiente pentru o evaluare cuprinzătoare a acestuia.

Totodată, s-a evidenţiat persistenţa incertitudinii privind magnitudinea efectelor decurgând din Legea privind darea în plată şi din alte iniţiative legislative ce vizează sectorul bancar. În cadrul discuţiilor, a fost reliefată o anticipată relaxare a politicii fiscale şi a celei de venituri în perioada următoare, dată fiind execuţia bugetară din primele opt luni ale anului.

Ce prevede legea dării în plată

Legea dării în plată a intrat în vigoare pe 13 mai. Strict tehnic, când titularul nu mai poate plăti ratele, va trimite o notificare băncii prin care anunță că vrea să îi transmită dreptul de proprietate. Din acel moment, omul nu va mai fi dator băncii, iar banca nu va mai avea dreptul să recupereze întreaga valoare a împrumutului oferit, ci ar rămâne doar cu casa. Nu se va putea îndrepta către alte proprietăți ale debitorului sau către alte venituri ale acestuia.

Persoanele care vor putea beneficia de această lege trebuie să fie consumatori persoane fizice, cu credite imobiliare/ipotecare de maximum 250.000 de euro, inclusiv credite de nevoi personale cu ipotecă, condiția fiind ca finanțările să fi fost contractate pentru achiziția, construcția, extinderea, modernizarea, amenajarea sau reabilitarea unui imobil cu destinația de locuință sau garanția sa include cel puțin un imobil cu destinația de locuință. De asemenea, legea se aplică și debitorilor care au fost deja executati silit de către banci.

Guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, declara în luna august că un număr de 3.398 de debitori au depus 3.907 notificări către 24 de bănci după intrarea în vigoare a legii dării în plată, valoarea creditelor aferente fiind de 1,13 miliarde lei, ceea ce reprezintă 2% din valoarea totală a împrumuturilor ipotecare. În aproape două treimi din cazuri – 64% -, valoarea creditului rămas de rambursat este mai mare decât valoarea garanției.