Majoritatea beneficiarilor plăţilor directe în agricultură au peste 60 de ani

Studiul citează date APIA şi arată că 32% dintre agricultorii beneficiari ai plăţilor directe au peste 70 de ani şi deţin peste 1,1 milioane de hectare de teren, iar 26% au vârste între 60 şi 70 de ani şi sunt proprietari a aproape 1,2 milioane de hectare.

Pe locul trei se situează fermierii în vârstă de 50-60 de ani, care deţin 1,1 milioane de hectare, iar cei de 40-50 de ani au o pondere de 13% şi sunt proprietarii unor suprafeţe care cumulează 900.000 de hectare.

Fermierii între 30 şi 40 de ani reprezintă doar 13% din total şi au 500.000 de hectare de teren, iar cei sub 30 de ani au o pondere de 1% şi cultivă terenuri care nu depăşesc 93.000 de hectare.

Potrivit studiului, România a avut în ultimii zece ani un randament mediu de producţie pe hectar la grâu de 2-3 tone, sub Polonia (3-4 tone), Ungaria (3-5 tone) sau Germania (7-8 tone).

Dintre cei 89.000 de beneficiari ai rentei viagere agricole, 49% aveau între 70 şi 80 de ani, iar 25% sub 70 de ani. Au fost eliberate astfel aproximativ 330.000 de hectare de teren, dintre care 247.000 au fost arendate şi 82.000 vândute. Media suprafeţei cedate a fost de 3,7 hectare.

Printre recomandările de politici publice în sprijinul consolidării exploataţiilor agricole se numără, potrivit studiului, înfiinţarea unui program de consolidare centrat pe submăsura de acordare de plăţi anuale celor care participă la schema micilor fermieri şi care îşi transferă definitiv exploataţia altui fermier.

Intrarea în schemă a micilor fermieri, cu suprafeţe de până la 3 hectare, ar însemna plăţi anuale de 500 de euro pe fermier, iar ieşirea din schemă a micilor fermieri ar însemna compensaţii anuale de 600 de euro pe fermier.

Pentru comasarea exploataţiilor ar fi necesară şi introducerea unei scheme de ieşire din agricultură pentru fermierii în vârstă de peste 65 de ani. Compensaţia pentru renunţarea definitivă la plăţile directe, odată cu vânzarea sau arendarea terenului deţinut, ar putea fi de 200 de euro pe hectar pentru o perioadă de cinci ani.

O altă propunere este înfiinţarea unui oficiu de amenajare rurală, cu două funcţii principale, respectiv implementarea unor planuri de comasare a parcelelor şi intervenţia pe piaţa funciară pentru orientarea structurii fermelor.

Subvenţionarea costurilor cadastrale şi reducerea taxelor care vizează tranzacţiile funciare care duc la comasări sau grupări de parcele ar putea fi o altă soluţie pentru stimularea înfiinţării de suprafeţe agricole mari.

Concluziile studiului citat sunt că dimensiunea de echilibru a exploataţiei agricole (ferma familială comercială) tinde să crească odată cu dezvoltarea economică, că investiţiile sunt esenţiale pentru creşterea randamentelor, mai importante decât plăţile directe şi că politicile agricole de sprijinire a consolidării exploataţiilor pot accelera procesul de modernizare a agriculturii româneşti.

Studiul pentru agricultură şi o analiză în domeniul energiei au fost elaborate în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale, de evaluare şi formulare de politici macroeconomice în domeniul convergenţei economice cu UE a Comisiei Naţionale de Prognoză”, şi sunt publicate în două volume sub egida Editurii Economice.