Mălin Ştefănescu, business angel: La noi, startup-urile de cele mai multe ori pornesc dinspre zona tehnică înspre zona de business

Mălin Ştefănescu a terminat Politehnica (Facultatea de Automatică și Calculatoare, secția Inteligență Artificială și Grafică). În primii patru ani a lucrat la IBM – inițial ca inginer și apoi ca Project Manager. În 2000, a înfiinșat EEU Software, o firmă de dezvoltare de software (care o duce foarte bine și acum, aproape 20 de ani mai tarziu). În 2013 a făcut prima sa investitie ca Business Angel (în Green Horse Games). Au urmat: SmartDreamers, promo.com, InnerTrends (ca parte din MVP Angels fund), SymphoPay, TypingDNA, Tokinomo, Critique Games.

Înterviul a avut loc în cadrul DEV.PLAY 2019, eveniment dedicat industriei de gaming din România şi Europa de Est, organizat de Asociaţia dezvoltatorilor de jocuri video din România (RGDA) cu scopul de a o promova, atât la nivel local, cât și pe plan internațional.

Industria românească de dezvoltare a jocurilor angajează peste 6.000 de oameni și a generat un venit de aproximativ 156 milioane de dolari în 2017. În România, există astăzi peste 80 de studiouri de jocuri dev, de la studiouri indie cu doi oameni până la giganți din industrie cu peste 1.000 de persoane, cum ar fi EA, Ubisoft sau Gameloft. Jocurile sunt o afacere în plină expansiune la nivel global, cu o valoare totală de 138 miliarde de dolari, în 2018

Înființată în anul 2013, TechAngels facilitează dezvoltarea afacerilor, în special cele tech, din zona de sud-est a Europei prin investiții financiare, expertiză și conexiuni. Printre startup-urile în care oamenii de business din asociație au investit se numără AxoSuits, 2Performant, Evertoys, InnerTrends și multe altele.

Ştefănescu spune că peisajul autohton al startup-urilor a evoluat mult în ultimii ani, mai ales datorită faptului că au apărut două fonduri noi de investiţii, lucru care a crescut apetitul de investiţii pentru toată lumea, dar şi numărul de startup-uri. „Noi, la Tech Angeles, ne-am dublat în ultimele şase luni ca număr de oameni – eram în jur de 20, acum ne îndreptăm către 50”.

De asemenea, antreprenorii români provin din toate industriile, astfel că toate verticalele sunt bine reprezentate în ecosistemul de startup-uri.

„La noi, startup-urile de cele mai multe ori pornesc dinspre zona tehnică înspre zona de business şi atunci contează foarte mult experienţa celor care se apucă de treabă şi contează de unde vin ei. Fintech-ul este o zonă interesantă, de asemenea, medtech, proptech şi în gaming se mişcă lucrurile. Aşa că imi e greu să spun că o anumită verticală ar fi de departe mai bine dezvoltată decât alta. Există o categorie destul de puternică de startup-uri româneşti care sunt în zona de infrastructură. Fiind oameni tehnici la bază, îi interesează mai puţin cum va fi folosită infrastructura, ci mai mult că ei pot să ofere această infrastructură”, arată investitorul.

Cum arată ecosistemul românesc de startup-uri în comparaţie cu regiunea? „Există nişte rapoarte în domeniu, nu sunt eu specialist în a face estimări, dar, în special, mulţumită lui UiPath care a atras nişte finanţări mari şi o evaluare mare, stăm bine. Cred că eram pe locul doi în Estul Europei, după Polonia”, spune Ştefănescu.

El spune că factorul determinant atunci când decide să investească într-un startup este echipa şi mai puţin planul de afaceri pentru că, de cele mai multe ori investeşti în oameni, nu investeşti în produs, nu investeşti în idee, ci în oameni. „Idei sunt multe, dar de cele mai multe ori e greu să le implementezi. În istorie, au câştigat cei care au ştiut să implementeze bine ideile. Facebook-ul nu a fost prima idee de genul acesta, dar a fost cea mai bine implementată şi de aceea au avut câştig. Şi atunci echipa e importantă. Realitatea este că un startup aflat la început îşi schimbă direcţia de mai multe ori până găseşte un făgaş pe care să poată să se manifeste cum trebuie. Şi atunci este important ca oamenii să poată să facă treaba aceasta. Părerea mea este că produsul, planul de business, tot ce este pe lângă echipă nu face decât să valideze faptul că ehipa respectivă poate să livreze, poate să implementeze, poate să facă ce şi-a propus”, explică acesta.

Există un motiv pentru care startup-urile se numesc startup-uri. Aceste tipuri de companii au o singură trăsătură comună și acesta este un model de afaceri scalabil care poate atinge rate mari de creștere în timp. De cele mai multe ori nu pot face asta cu fonduri proprii şi au nevoie de investitori. Există mai multe tipuri de investitori cărora un antreprenor li se poate adresa, printre cei mai populari fiind un business angel sau un fond de investiţii, fiecare cu specificul său.

„Diferenţa este mare între cei doi. Un business angel este un individ care, de obicei, investeşte banii proprii, de cele mai multe ori banii respectivi sunt munciţi şi câştigaţi cu greu şi, prin urmare, se implică în mod direct cam peste tot pe unde investeşte, fiind vorba de banii lui.

Un fond de investiţii, face tot investiţii, doar că le face într-un mod mai organizat, după nişte tipare mai bine stabilite în nişte limite care sunt inerente din cauza celor care investesc în fondul de investiţii, fie ei investitori instituţionali, sau tot persoane fizice. Lucrează, în general, în zone mai avansate, adică sume mai mari, evaluări mai mari. Sunt avantaje şi dezavantaje”.

Un alt factor care îl determină pe Mălin Ştefănescu să învestească într-o afacere este chiar ambiţia, o caracteristică ce nu ar trebui să lipsească fondatorilor unei companii.

„Se întâmplă de multe ori ca ambiţiile lor să nu fie foarte mari şi pentru mine acesta este un factor demotivant. Adică mi se pare important ca ei să vrea să facă mult. Când spun că e bine să îşi dorească să facă mult nu mă gândesc neapărat la bani, ci şi la alte lucruri, cum ar fi impactul”, povesteşte investitorul.

Regrete, ocazii pierdute şi exituri

Când vine vorba de regretul de a fi investit sau nu într-un startup, Mălin Ştefănescu spune că e imposibil să le ai pe toate şi că nu regretă nicio investiţie făcută până în prezent.

„Există cazuri în care a-şi fi putut investi şi de unde a-şi fi putut câştiga bani, dar e asumat pentru că nu am atâţia bani să investesc în toate startup-urile şi, chiar de aş avea, probabil că tot aş rata câteva pentru că nu ai cum să le faci pe toate. Sunt mulţumit cu ce investiţii am făcut până acum şi cred că m-am dus la cele care mi s-au părut mie frumoase şi, dacă m-aş întoarce în timp, probabil că tot aşa aş face, deci sunt ok cu treaba aceasta. Dar, există startup-uri şi ocazii pe care le-am ratat”.

După ce o companie atinge o anumită dimensiune, sau din contră, merge în pierdere, unii investitori decid să vândă pachetul pe care îl deţin sau să facă „exit”.

„Exiturile sunt plăcute, toată lumea şi le doreşte, a şi existat un mini exit la un moment dat, dar nu este o treabă pe care să o plănuiesc eu ca angel investor. De obicei, treaba asta vine, fie dinspre startup, fie de undeva din exteriorul startup-ului, de la cineva care doreşte să cumpere. Deci nu e ceva ce să pregătesc eu”, explică investitorul.

Sfaturi pentru antreprenori: până la urmă nu te interesează pitch-ul

Cel mai important sfat pe care l-ar da unui antreprenor în căutare de fonduri pentru a demara o afacere este să îşi facă bine treaba. Ştefănescu crede că există o o supraevaluare a importanţei unui pitch.

„Pitchul este necesar, este util, dar nu este nici pe departe cel mai important lucru. Mult mai important este ca acel startup să facă bine ceea ce face, să îşi construiască într-un mod corect şi benefic echipa. Partea acesta este mult mai importantă decât modul în care îşi prezintă ceea ce fac. Cred ca orice investitor remarcă la un moment dat, că chiar dacă pitch-ul este foarte frumos, te prinzi dacă afacerea nu e ce trebuie. Până la urmă nu te interesează pitch-ul”.

El spune că e bine ca antreprenorii să îşi dorească de la bun început să se extindă pe plan internaţional. Cel mai potrivit moment de a scala internaţional?

„Nu ştiu, cred ca depinde de startup, dar e bine să îşi dorească să scaleze internaţional încă de la început şi atunci chiar dacă primele încercări pe care le face nu s-ar preta la scalare internaţională, faptul că fondatorii respectivi au dorinţa de a se duce şi a creşte şi a face mai mult decât se poate face pe piaţa locală, e important”.