El ar putea fi managerul privat al Autostrăzilor României: Francezul expert în 5 industrii diferite

Benoit Pleska (43 de ani) este pe lista scurtă în lupta pentru scaunul de membru executiv al CA la CNADNR, alături de alte şase persoane care s-au angrenat într-un proces unic pentru România şi Europa- acela prin care soarta unor mari companii de stat este dată pe mâna unor manageri veniţi din mediul privat. Potrivit unor surse apropiate situaţiei, Benoit Pleska ar fi favorit pentru a ocupa postul de director al Companiei de Autostrăzi. 

Ce îl recomandă pentru această poziţie pe aşa-numitul „mercenar managerial”, care a trecut de la industria produselor chimice, la cea alimentară, a berii şi a cimentului ?

Pleska şi-a făcut debutul ca „intern” la Solvay, liderul mondial în industria produselor chimice unde a primit şi primele lecţii despre retrocedări abuzive şi comunism. „ Încă de la începutul carierei mele, Europa de Est a fost zona economică de care am fost atras. Era la începuturile anilor 90, eu eram student la Stiinţe Economice la Universitatea Fucam din Belgia şi am primit propunerea unui internship la Solvay, lider mondial în industria produselor chimice. Ca intern, am mers în Ungaria, unde am participat la primul proces de retrocedare a unui activ preluat abuziv de un stat comunist. Solvay a preluat de la Ungaria un activ naţionalizat în perioada regimului comunist”, a povestit Pleska.

Experienţa Solvay a fost urmată , după finalizarea studiilor, de un job în industria de panificaţie, angajatorul fiind Puratos, companie internaţională din industria de panificaţie, cu aproape 100 de ani vechime, lider global pe segmental premixurilor. „Am transformat Ciabatta dintr-o specialitate italienească într-un produs de panificaţie de success mondial”, susţine Pleska în legătură cu rezultatele sale în cadrul companiei care l-au propulsat pe poziţia de director general al Puratos pentru Bulgaria.

De la ciabatta la bere

După o perioadă în care a simţit la alt nivel gustul pâinii, Pleska a schimbat din nou industria, alăturându-se producătorului de bere Interbrew, companie dezvoltată la acea vreme pe model antreprenorial. „În 1995, am fost invitat să preiau poziţia de director de vânzări şi marketing al producătorului de bere Interbrew. Ca director de vânzari şi marketing, am colindat toată ţara, principalul meu obiectiv fiind să dezvolt o reţea şi să aduc compania în poziţia de lider pe piaţa berii. În scurt timp, Interbrew a ajuns la o cota de piaţa de 30%”, mai povesteşte candidatul pentru poziţia de executiv la CNADNR, ale cărui rezultate le-au împins către o nouă industrie.

După bere, câţiva ani de iaurt

„Acest lucru (rezultatele de la Interbrew) m-a adus în atenţia Danone, care intenţiona să se extindă în România. Mi s-a propus acest pariu şi l-am acceptat deşi la acel moment, cunoştinţele mele despre această industrie cu reguli extrem de stricte de producţie şi livrare şi durata de viaţă extrem de scăzută părea o încercare de a-ţi tăia singur craca de sub picioare. Fiecare extindere însemna pentru Danone achiziţie. Pentru Romania, am convins board-ul să schimbe strategia şi să accepte în premieră mondială pentru grup investiţia de la zero” explică Pleska cum a trecut de industria berii la cea a lactatelor.

Povestea Danone, în primele sale zile în România

Pleska a fost practic unui dintre deschizătorii de drumuri în business-ul Danone, unde nu a rămas foarte mult timp. „Primul sediu social al Danone în România a fost în livingul casei în care locuiam. Îmi invitam de câteva ori pe săptămână acasă colaboratorii pentru discuţii, iar după ce am început să vindem iaurturi, zilnic veneau şi sunau la uşă cei care doreau să distribuie produsele Danone. Am cumpărat un depozit la marginea Bucureştiului şi am construit de la zero, tot ceea ce înseamnă Danone – fabrica, depozite, reţea de distribuţie”, îşi aminteşte Pleska, care a trecut la ceva vreme după acele momente la un job în industria cimentului.

A urmat cimentul

După Danone, lui Pleska i s-a propus un post în cadrul Holderbank, actualul producător de ciment Holcim, poziţie pe care a acceptat-o şi care i-a dat oportunitatea de a participa la rebrandigul grupului. „Holderbank era, la începutul anilor 2000, o entitate multinaţională care funcţiona atomizat. Am rebranduit grupul şi unificat cele 350 de branduri sub care activa la nivel internaţional concernul elveţian, iar România a fost proiectul pilot pentru acest exerciţiu la nivel mondial”, mai spune acesta.

MBA alături de CEO-ul Google şi un job în retail

În perioada în lucra lucra pentru Holcim, Pleska a fost selectat pentru programul Sloan, MBA-ul organizat de universitatea Stanford. „Am fost unul din cei 50 de cursanţi selectaţi din 5.000 de candidaţi din toată lumea şi am avut onoarea să întâlnesc o “colecţie”de CEO sau fondatori de business-uri célèbre din toata lumea. Printre ei, fondatorul Nike, Ben Bernanke, Carlos Ghosn de la Renault, George Schultz, unul dintre diplomaţii din perioada preşedinţiei lui Ronald Reagan sau Eric Schmidt, CEO –ul Google”, mai spune Pleska, care, la finalizarea cursurilor Stanford, a acceptat jobul de director general al unui lanţ de hypermarketuri din Ucraina.

Cum poate performa CNADNR

În ceea ce priveşte planurile pentru CNADNR, Pleska spune că participă la „Manager privat la stat” în primul rând datorită ineditului proiectului. „ Manager privat la stat este un proiect care m-a atras în primul rând, prin noutatea demersului. Şi când spun acest lucru, nu ma refer doar la România. Personal, nu am întâlnit în Europa un proiect asemănător, în care managementul să fie deschis unei largi participări internaţionale”, explică Pleska potrivit căruia „este foarte important să existe o sinergie perfectă între managerul şi consiliul de administraţie”. „O echipă perfect integrată din perspectiva competenţelor şi expertizei factorilor de decizie poate obţine rezultate foarte bune şi poate transforma orice companie într-una rentabilă. Este remarcabil faptul că, printr-o astfel de decizie, acţionarul majoritar dă posibilitatea eliminării etichetei de stat sau privat” mai crede Pleska pe care îl interesează şi proiectul CNADNR în sine considerându-se totodată un cunoscător al companiei din perspectiva beneficiarului. „ Dar o văd şi cu ochiul managerului. Îmi dau seama când o investiţie este supra sau subevaluată. Compania de Drumuri are toate argumentele pentru a deveni o companie modernă şi nu în ultimul rând profitabilă. Spre deosebire de industrii în care există cicluri de existenţă logice, determinate de cerere sau de evolutia resurselor, o companie responsabilă cu infrastructura va avea permanent “piaţă”, punctează Pleska atuurile companiei naţionale.

Proiectul „CEO la stat” a fost prezentat de preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Boc încă din 2010, când se vorbea despre schimbarea a peste 500 de directori executivi şi non-executivi din 48 de companii de stat. Pentru fiecare proiect de recrutare de CEO şi membri din consiliile de administraţie dintr-o companie, OPSPI a pus la dispoziţie câte o sumă estimată la 100.000 de euro, dar până acum nicio companie nu şi-a găsit încă managerul. În momentul de faţă, de găsirea managerilor privaţi se ocupă consorţiul format din headhunterul George Butunoiu, consultanţii de la PwC şi avocaţii de la David & Baiaş pentru recrutarea de CEO şi membri în consiliile de administraţie din cadrul a 10 companii de stat aflate în subordinea ministerului Transporturilor, printre care Tarom, Metrorex sau CFR.

Pentru funcţia de membru al Consiliului de Administratie (CA) al CNADNR, consorţiul a trimis la Ministerul Transporturilor o listă scurtă cu 23 de persoane, iar pentru funcţia de membru executiv CA lista scurtă este formată din 7 persoane- Pleska Benoit – Partner la BBV (Ucraina), Dimitris Sophocleous – fost director financiar la Romtelecom, Mircea Pop – actualul preşedinte al CNADNR, George Stirbu – director general la Egis România, Bogdan Pascu – şeful direcţiei proiecte din fonduri externe nerambursabile din cadrul CNADNR, Clotilde Moroianu – director de inovaţie şi pieţe noi la GDF SUEZ Energie France şi Philippe Pedrini – membru al CA Suez Environnement la PT Sauhbahtera Samudera, Indonezia.