Importăm 20% din merele consumate deşi suntem al doilea producător din Europa. Agricultorii nu mai au cu cine să muncească livezile

În jur de 18% din necesarul de consum de mere al României este asigurat din import, în condiţiile în care România este al doilea cel mai mare producător de mere din Europa după suprafaţa cultivată, se arată într-o analiză a Departamentului pentru Agricultură al SUA, care foloseşte date de la Institutul Naţional de Statistică. Livezile îmbătrânite, ce reprezintă aproximativ 50% din cele existente, produc în medie doar şase tone la hectar, faţă de 33 de tone la hectar cât realizează fermierii italieni sau 15 tone la hectar polonezii şi ungurii, ceea ce ne face dependenţi de importuri.

Pentru anul de marketing actual (iulie 2018-iunie 2019), USDA estimează că producţia locală va atinge 520.000 de tone de pe o suprafaţă de 55.000 de hectare, iar importurile se vor cifra la 111.000 de tone, în condiţiile unui necesar de consum de 623.000 de tone. Exporturile sunt mici, estimate de USDA la 8.000 de tone. „Estimăm că producţia de mere a lui 2018 va fi cu 50% mai mare faţă de anul de marketing 2017 când s-au produs cu 25% mai puţine mere decât anul anterior. Spre deosebire de 2017 când condiţiile meteo nefavorabile au generat randamente mici, în 2018, frigul din partea a doua a primăverii, nu a dăunat pomilor. Cu toate acestea, estimăm că importurile vor continua să crească punând în continuare presiune pe producătorii locai care trebuie să se menţină la un nivel competitiv din punct de vedere al preţurilor”, se arată în analiza USDA. Potrivit sursei citate, în anul de marketing 2016-2017, importurile locale au scăzut cu 17% din cauza producţiilor scăzute din Polonia şi Ungaria, principalii furnizori ai consumatorilor români.

Planuri de investiţii, probleme cu forţa de muncă 

În ceea ce priveşte planurile investitorilor pe acest segment, atât USDA cât şi patronatul din industrie susţin că fermierii sunt interesaţi să reînoiască livezile, dar au probleme cu forţa de muncă care îi determină pe multţi să se reorienteze către alte tipuri de culturi. 

„Pomii din livezi sunt în general bătrâni, astfel că livezile au nevoie de revitalizare . Aproximativ 50% din suprafeţe sunt cultivate cu pomi bătrâni, iar productivitatea este mică. Livezile cu pomi sub 10 ani reprezintă mai puţin de 20% din suprafaţa cultivată. Procesul de împrospătare a sectorul a demarat în 2004 prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, dar forţa de muncă rămâne un impediment pentru creşterea sectorului, în condiţiile în care migraţia a redus numărul lucrătorilor dispuşi să se angajeze”, se arată în raportul USDA.

 „Cei cu livezi îmbătrânite au şi producţie mică şi mere în proporţie de 60% cu diametru mai mic de 60 diametrul.Or clienţii caută în general fructe mariInvestiíi se fac, prin dou feluri-prin PNDR-prin care s-au investit aproximativ 300 de milioane de euro, alţi aproximativ 57 de milioane fiind disponibili din decembrie sau ianuarie şi printr-un program am Ministerului pe perioada 2021-2027 care a demarat greoi, dar care nu mai poate fi oprit. Toată lumea a înşeles că fructele din România au potenţial pe piaţă.”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Aurel Tănase, preşedintele OIPA Legume Fructe.

Potrivit acestuia, forţa de muncă „este o mare problemă în acest sector”. Sunt fructe precum capşunele, coacăzele, zmeura, cireşele etc care sunt greu de recoltat deşi au portul mic (nu sunt plante înalte, nu necesită scară n.red). Implică un necesar mai mare de forţă de muncă. De aceea, mulţi optează pentru pruni, măr, păr, alun”, mai spune Tănase.

 Din datele Eurostat, mai bine de jumătate dintre livezile de meri din România au mai mult de 25 de ani, 25% au cel puţin 15 ani. În ceea ce priveşte densitatea, aproximativ 65% din suprafaţa cultivată are sub 400 de pomi pe hectar, 33% din suprafaţă are între 400 şi 1500 de pomi pe hectar. Livezile cu o cultură supraintensivă, cu peste 1500 de pomi la hectar sunt foarte puţine.

România cultivă peste 100 de soiuri de mere, 50% fiind Jonathan.