Oficiul însărcinat cu înregistrarea de mărci în UE (OHIM), a refuzat, în 2013, protejarea acestei mărci pentru anumite produse şi servicii, printre care produse de imprimerie, fotografii, organizarea de călătorii, divertisment sau activităţi sportive.
Oficiul îşi fundamenta refuzul pe caracterul descriptiv al mărcii, în măsura în care termenul ‘Monaco’ desemna teritoriul cu acelaşi nume şi putea, din acest motiv, să fie înţeles în orice limbă oficială a UE ca desemnând originea sau destinaţia geografică a produselor şi serviciilor respective. Astfel, marca este în mod clar lipsită de caracter distinctiv, sublinia OHIM.
Tribunalul, sesizat printr-un recurs din partea Marques de l’Etat de Monaco (MEM), a respins acest recurs şi a confirmat decizia OHIM, reluând argumentele acestuia.