Britanicii au votat prin referendum, în 2016, retragerea ţării lor din Uniunea Europeană. Procesul de clarificare a lanţurilor de aprovizionare şi de amenajări vamale este însă atât de vast, încât abia anul acesta se stabilesc regulile de frontieră post-Brexit, explică agenţia citată de Agerpres.
Prima fază a aşa-numitului model-ţintă de funcţionare a frontierei (Border Target Operating Model) care a necesitat certificări suplimentare, a intrat în vigoare la 31 ianuarie.
Faza a doua a început la 30 aprilie, când s-au introdus controale fizice în porturi.
Faza a treia, în care vor fi necesare declaraţii de siguranţă şi securitate, este programată din 31 octombrie.
Suma indicată de NAO reprezintă estimarea guvernului privind cheltuielile cu cele mai semnificative 13 programe pentru gestionarea circulaţiei transfrontaliere a bunurilor şi ameliorarea performanţelor pe durata programelor.
Executivul britanic a amânat de cinci ori implementarea controalelor complete, după ce perioada de tranziţie a retragerii din UE s-a încheiat în 31 decembrie 2020. Companiile s-au confruntat cu incertitudini, guvernul şi porturile au suportat costuri suplimentare, iar Regatul Unit s-a confruntat cu riscuri de securitate biologică, a arătat NAO.
Autoritatea a afirmat că „amânările repetate ale introducerii controalelor la import şi dificultăţile în anticiparea cerinţelor au dus la cheltuieli guvernamentale cu infrastructura şi personalul care în ultimă instanţă nu erau necesare. Anunţurile întârziate privind politica şi incertitudinile privind implementarea controalelor au redus de asemenea capacitatea companiilor şi a porturilor de a se pregăti pentru schimbări”.
NAO menţionează că, deşi procedurile post-Brexit la frontiere au funcţionat „relativ fluid”, firmele de import-export între Regatul Unit şi UE s-au confruntat cu costuri suplimentare şi poveri administrative.
Organizaţia de audit a criticat de asemenea strategia Regatului Unit privind frontierele pentru anul 2025, publicată în 2020, afirmând că „nu conţine un calendar clar şi un plan integrat de execuţie în întregul guvern, cu departamente individuale care să conducă diferite aspecte ale implementării.
Guvernul trebuie să abordeze „mai realist” transformarea digitală, a mai apreciat NAO.