Giganţii globali ai petrolului au tras frâna de mână la investiţii. Ce urmează

Cheltuielile marilor companii petroliere cu proiecte de explorare şi prospecţiuni au crescut de la aproximativ 10 miliarde de dolari la nivel global în 2006 la 24 de miliarde de dolari în 2012 şi 2013, potrivit unei analize a companiei scoţiene de consultanţă Wood Mackenzie, preluată de Wall Street Journal.

Încurajaţi de creşterea şi menţinerea, în mare măsură, a preţului barilului de petrol peste pragul de 100 de dolari, dar şi de boom-ul cererii din partea marilor economii emergente, în principal din Asia, marii petrolişti au vânat „peştele cel mare”, investind necontenit în căutarea de depozite gigant în locuri greu accesibile. Strategia nu a dat roade. Descoperirile uriaşe visate s-au lăsat aşteptate an de an, după care a urmat prăbuşirea preţului petrolului de la peste 100 de dolari pe baril în vara anului 2014 la sub 40 de dolari pe baril la începutul acestui an.

Reacţia imediată a companiilor a fost să se îndepărteze de proiectele costisitoare, cu grad ridicat de risc. Anul trecut, investiţiile în explorare petrolieră la nivel mondial au coborât la cel mai redus nivel din 2007. Descoperirile convenţionale de petrol şi gaze, adică altele decât depozitele de şist sau nisipurile bituminoase, au fost mai slabe în ultimii doi ani şi jumătate decât la nivelul anului 2012.

Analiştii pariază că anunţurile din perioada raportărilor trimestriale care tocmai a început vor aduce noi tăieri ale acestor investiţii.

Unii experţi din industrie cred că declinul investiţiilor în proiecte noi va conduce, în câţiva ani, la o perioadă de „secetă” pe piaţa petrolului, declanşând o nouă perioadă de scumpire abrută a barilului. Ministrul saudit al Energiei, Khalid al Falih, a declarat recent, într-o conferinţă de specialitate la Londra, că investiţiile slabe în explorare din ultimii doi ani, cauzate de scăderea preţurilor petrolului, vor conduce la o perioadă de deficit de ofertă în raport cu cererea.

Alţi observatori şi analişti cred că nu este vorba doar de un reflex la scăderea preţurilor, ci mai degrabă o schimbare de strategie care ar fi venit oricum, având în vedere insuccesul investiţiilor mari în proiecte îndrăzneţe din prima parte a acestui deceniu. În timp ce cheltuielile pentru explorare şi prospecţiuni au crescut de peste două ori, volumele de hidrocarburi descoperite s-au prăbuşit de la peste 40 de miliarde de barili pe an în 2010 şi 2011 la 20 de miliarde de barili în 2013, respectiv 11 miliarde de barili anul trecut, potrivit cifrelor Wood Mackenzie citate de Wall Street Journal. În timp ce giganţii petrolului săpau în zone greu accesibile visând să găsească zăcăminte-monstru, boom-ul exploatărilor de şist din SUA, una dintre principalele cauze ale prăbuşirii preţului petrolului, este în cea mai mare măsură realizarea unei constelaţii de companii mici, agile.

Astfel, marile companii petroliere îşi vor focusa eforturile în tot mai mare măsură pe depozite convenţionale, cu grad scăzut de risc, accesibile cu tehnologie mai ieftină.

O parte din banii folosiţi în anii trecuţi pentru investiţii extravagante în adâncul oceanelor sau sub calota glaciară vor fi redirecţionaţi către achiziţionarea drepturilor de explorare şi exploatare a unor resurse deja descoperite sau prospectate de companii mai mici.

Gigantul BP şi-a redus investiţiile în explorare de la 3,5 miliarde de dolari în 2013 la un miliard de dolari anul acesta. Grupul italian Eni, unul dintre cei mai de succes exploratori de resurse de hidrocarburi ai ultimului deceniu, a stabilit ca ţintă descoperiri de 1,6 miliarde de barili în perioada 2016-2019, la un cost mediu al investiţiei de 2,3 dolari pe baril, după ce în ultimii opt ani a găsit resurse noi de 11,9 miliarde de barili, la un cost de 1,2 dolari pe baril.

Grupul Shell, care a cumpărat în acest an BG Group (British Gas), cu tot cu resursele descoperite şi cele aflate în exploatare, într-o tranzacţie de 50 de miliarde de dolari, şi-a redus la jumătate bugetul pentru explorări şi prospecţiuni pe 2016 şi s-a retras dintr-un proiect din regiunea arctică a statului Alaska, considerată cea mai costisitoare investiţie eşuată în explorare petrolieră a anului 2015.

Au existat în ultimii ani şi unele succese: anul trecut, Eni a descoperit un depozit gigant de gaze pe coastele Egiptului, iar Exxon Mobil a dat de petrol în apele Guyanei. Numărul de puţuri noi săpate anul trecut a scăzut cu 11% faţă de media celor patru ani anteriori, declinul fiind mai temperat datorită faptului că majoritatea companiilor se concentrează pe investiţii mai puţin riscante, mai eficiente, mai „la sigur”. La Shell, de exemplu, perioada medie de timp de la descoperire la producţie în cazul proiectelor apropiate de infrastructuri existente a scăzut de la 18 luni în 2014 la mai puţin de 12 luni astăzi.