Marii producători auto din Europa riscă un nou an de restructurări. Care sunt cele mai expuse compan

Companiile cel mai grav afectate de criză sunt acelea care derulează cea mai mare parte din afaceri în zona euro, precum Peugeot și Opel, în condițiile în care vânzările auto din Europa au scăzut în 2012 pentru cel de-al cincilea an consecutiv și au revenit la nivelul de la mijlocul anilor ’90, potrivit unei analize Wall Street Journal (WSJ).

Concurenți precum Volkswagen sau Renault au reușit să-și diversifice distribuția geografică spre piețele emergente din Europa, Asia, America Latină, Africa și în America de Nord, compensând parțial pentru declinul de pe continentul european.

Restructurările ample implementate în 2012 de companii precum Peugeot, Opel și Fiat ar putea fi insuficiente pentru a depăși încă un an de declin. Astfel, menținerea trendului de scădere a vânzărilor auto din Europa în 2013 ar putea declanșa o nouă rundă de vânzări de active și majorări de capital, potrivit bancherilor și analiștilor financiari contactați de WSJ.

Una dintre principalele probleme ale industriei auto europene este perioada de timp necesară pentru ca măsurile luate în acest an să-și facă efectul. Peugeot și Opel au pregătit mii de concedieri și au anunțat închiderea unor fabrici, încercând în același timp să-și reducă costurile printr-o colaborare anunțată în acest an. Aceste decizii nu au însă efecte semnificative pe termen scurt, inlcusiv din cauza problemelor politice ridicate de închiderea de fabrici și concedieri masive, care nu pot fi efectuate imediat.

Fiat își readaptează producția pentru exporturi în afara Europei, către piețe mai dinamice. Grupul a anunțat recent că va concedia un sfert dintre cei aproape 6.000 de angajați de la complexul din Tychy, Polonia. Poziția solidă în Brazilia și în Statele Unite, unde deține grupul Chrysler, oferă mai mult spațiu de manevră gigantului italian în privința afacerilor din Europa.

Renault, al doilea mare constructor auto francez, se poate baza de asemenea pe o alianță strânsă cu grupul japonez Nissan, prin care ambii producători economisesc bani.

„Este nevoie evidentă de restructurare în Europa, însă este costisitoare, durează mult și nu rezolvă problema imediată a pierderilor”, comentează pentru WSJ Jean-Baptiste Charlet, managing director la Morgan Stanley.

Pierderile ridicate din ultima perioadă și situația financiară dificilă cresc vulnerabilitatea producătorilor auto europeni la fluctuațiile pieței.

„Totul se reduce la numărul de mașini vândute în Europa”, spune Emmanuel Bulle, analist la Fitch Ratings.

Vânzările de automobile din Europa vor scădea cu 8% în acest an și cu 3% în 2013, estimează Moody’s, și ar putea reveni cel mai devreme în 2014.

Potrivit datelor Asociației Constructorilor Europeni de Automobile, principalul grup de lobby al industriei, înmatriculările de autoturisme noi din Europa de Vest au scăzut cu 2 milioane de unități în perioada 2007-2011, la sub 13 milioane pe an.

Situația marilor mărci europene este cu atât mai gravă ținând cont de dependența ridicată de autoturisme, unde competiția este extrem de dură și marjele de profit foarte reduse.

General Motors estimează că va înregistra în acest an pierderi de până la 1,8 miliarde de dolari în Europa, unde deține mărcile Opel și Vauxhall. Grupul american speră să revină pe profit în Europa abia în 2015.

Fiat are prognoze asemănătoare în privința revenirii pe profit și estimează pierderi de 700 milioane euro în acest an în Europa în timp ce Peugeot speră să oprească pierderile în 2014 datorită alianței cu General Motors, prin care cele două companii vor efectua în comun aprovizionarea pentru a reduce costurile. Grupul Renault este mai optimist, estimând flux de numerar pozitiv de la operațiunile auto în 2012 în pofida vânzărilor în scădere din Europa.

Restructurările din Europa nu sunt însă la fel de drastice precum cele efectuate în 2009 în Statele Unite – intrarea General Motors și Chrysler în faliment cu finanțare de la guvern, dispariția mărcilor Pontiac (GM) și Mercury (Ford).

Companiile americane au închis fabrici, au operat concedieri masive, au redus influența sindicatelor, au restructurat programele de pensii și transferuri sociale către foștii angajați, măsuri extrem de dificile în Europa din punct de vedere politic.