Marile companii europene producătoare de oțel sunt nevoite să-și restrângă producția și avertizează că riscă închiderea în masă a fabricilor

Chiar şi cu patru turbine eoliene şi peste 50.000 de panouri solare la sediul său din estul Belgiei, producătorul de oţel inoxidabil Aperam a fost forţat să oprească producţia, din cauza preţurilor în creştere ale energiei, transmite agenția Reuters, citată de News.ro.

Compania plăteşte acum pentru energie într-o lună cât plătea înainte într-un an şi a scos din funcţiune o instalaţie care ar trebui, în mod normal, să topească resturi de oţel inoxidabil şi să le transforme în plăci uriaşe şi care are aproximativ 300 de muncitori.

”Avem pârghii temporare pentru a depăşi o anumită perioadă, dar acest lucru nu poate dura ani de zile. Dacă acest lucru (se va întâmpla), vom asista la o dezindustrializare a sectoarelor ca al nostru, iar Europa va deveni dependentă de importuri de metale comune, precum ale noastre”, a declarat şeful european al Aperam, Bernard Hallemans, pentru Reuters.

Întreţinerea de vară ar limita în mod normal producţia la aproximativ 80% din capacitate, dar Hallemans spune că procentula este de aproximativ 50% de la sfârşitul lunii iunie, după ce Rusia a redus drastic livrările de gaze către Europa, trimiţând preţurile deja umflate la noi recorduri.

Importurile Europei, în mare parte din Asia, unde preţurile energiei sunt mult mai mici, dar amprenta de carbon mai mare, au crescut de la 20-25% în 2020 şi 2021 la 40% în acest an, atingând un vârf de aproximativ 50% în ultimele săptămâni.

Hallemans spune că Europa trebuie să vină cu răspunsuri.

Potrivit unui raport al McKinsey de anul trecut, oţelul contribuie cu aproximativ 83 de miliarde de euro (80,97 de miliarde de dolari) cu valoare adăugată directă la economia regiunii, angajând direct 330.000 de oameni.

Comisia Europeană spune că măsurile UE de apărare comercială au protejat 195.000 de locuri de muncă în industria siderurgică în 2021, deşi criticii spun că diferenţa dintre costurile energiei este acum atât de mare încât importurile pot fi mai ieftine chiar şi cu tarife de protecţie suplimentare.

În ceea ce priveşte energia, Uniunea Europeană nu a reuşit să convină asupra unui plafon de preţ al gazelor, dar a susţinut un plan de distribuire a veniturilor excedentare de la producătorii de energie către utilizatori.

Hallemans spune că este neclar ce plăţi ar putea primi producători precum Aperam, iar acestea ar putea fi la câteva luni distanţă, iar preţurile energiei cresc puternic în timp ce Aperam încearcă să atragă clienţii cu contracte anuale.

În Germania, dependentă în mare măsură de gazele ruseşti pentru a-şi alimenta economia bazată de exporturi, industria siderurgică se confruntă cu costuri suplimentare pentru energie de 10 miliarde de euro, aproximativ un sfert din cifra de afaceri medie anuală a sectorului, cu costuri suplimentare pentru tranziţia ecologică a UE.

”Dacă nu apăsăm pe trăgaci acum, o iarnă de dezindustrializare ne ameninţă în Germania”, a declarat preşedintele federaţiei germane de oţel WV Stahl, Hans Juergen Kerkhoff.

ThyssenKrupp Steel Europe a redus producţia acolo, clienţii ezitând în faţa unei recesiuni emergente şi a preţurilor la energie care îi pun în pericol competitivitatea internaţională.

ArcelorMittal, al doilea mare producător de oţel din lume, a oprit funcţionarea unui furnal în Germania, împreună cu altele din Franţa, Polonia şi Spania, şi estimează că producţia sa europeană pentru trimestrul al patrulea va fi cu aproximativ 17% mai mică decât un an mai devreme.

Adolfo Aiello, director adjunct al Federaţiei Europene a Oţelului Eurofer, spune că, dacă criza energetică nu este abordată pe termen scurt, opririle temporare ar putea deveni permanente, aplicându-se şi altor sectoare consumatoare de energie, cum ar fi pentru alte metale, îngrăşăminte şi produse chimice.

Eurofer spune că situaţia s-a înrăutăţit considerabil de la prognoza din august, privind o scădere modestă de 1,7% a consumului european de oţel în acest an, urmată de o revenire solidă de 5,6% în 2023.

Următoarea prognoză trimestrială a federaţiei este programată abia la sfârşitul lunii octombrie, dar directorul de studii economice Alessandro Sciamarelli spune că declinul din 2022 va fi mai profund decât prognoza actuală, cu o scădere observată şi în 2023.

”Evenimentele din ultimele două luni au perturbat complet imaginea”, a spus el.

Cei 1.200 de angajaţi de la uzina Aperam din Genk riscă şomajul temporar, salariile fiind reduse cu cel puţin o cincime, exact când inflaţia atinge 10%.

Fabrica a mai suferit opriri temporare, în special în timpul crizei financiare globale din 2008-2009.