Uzina de la Casablanca este operată de Somaca, o societate mixtă la care pachetul majoritar de acţiuni este deţinut de Renault. În 2012 Somaca a produs 60.000 de autoturisme, sub mărcile Renault şi Dacia şi recent a demarat producţia unei noi versiuni a modelului Sandero.
„Totul procesul de aici vine la uzina din România. Pur şi simplu l-am copiat şi merge perfect”, a declarat directorul operaţional de la Somaca, Fabrice Delecroix.
Oficialii marocani speră că o industrie auto puternică va ajuta la soluţionarea problemei deficitului extern. În primele trei luni ale acestui an, balanţa comercială a Marocului a înregistrat un deficit de 5,3 miliarde de dolari, iar anul trecut ţara a obţinut o linie de credit preventivă de 6,2 miliarde de euro de la FMI în cazul apariţiei unor noi presiuni asupra rezervelor externe. De asemenea, industria auto ar putea ajuta la stabilitatea politică a Marocului prin reducerea ratei şomajului.
„Marocul are şansa de a deveni un jucător important în industria auto”, a apreciat economistul Najib Akesbi, adăugând însă că ţara trebuie să dezvolte o mână de lucru mai bine calificată.
În prezent, Marocul are doar două uzine de producţie de autoturisme, cea deţinută de Somaca şi una inaugurată anul trecut de Renault la Tanger. În total, producţia de autoturisme realizată anul trecut în Maroc a fost de aproximativ 120.000 de unităţi, dintre care 90.000 de unităţi au fost exportate în principal în Europa şi ţările arabe.
Uzina Renault de la Tanger a necesitat o investiţie iniţială de 600 milioane de euro şi ar urma să ajungă la capacitatea maximă de producţie de 400.000 de vehicule în următorii ani. „Capacitatea uzinei de la Tanger se va dubla în 2013 şi 95% din producţia sa va fi exportată”, a declarat directorul Renault Maroc, Jacques Prost.
Grupul aut francez susţine că deţine 37% din piaţa auto din Maroc, după ce în 2012 a vândut 47.700 noi autoturisme, dintre care 24.042 sub brandul Dacia. Rivalii Peugeot şi Ford au şi ei o prezenţă semnificativă pe această piaţă.
Marocul are mai multe avantaje pentru atragerea de investiţii în sectorul auto. Salariile muncitorilor sunt la un sfert din salariul minim din Franţa, 550 de dolari pe lună, iar exporturile de autoturisme din Maroc beneficiază de pe urma acordurilor de liber schimb semnate de Guvernul marocan cu Uniunea Europeană, Iordania, Egipt şi Tunisia. De asemenea, o prezenţă în Maroc poate ajuta grupul Renault să facă faţă mai bine presiunilor sindicatelor de la alte uzine. Săptămâna trecută, Dacia a ameninţat că va transfera în Maroc o parte din producţia de la uzina din România dacă angajaţii de la Mioveni îşi menţin solicitările nerealiste vizând majorarea salariilor cu 40%.
Cu toate acestea, Marocul se confruntă şi cu unele obstacole. Cel mai important este lipsa de tehnicieni şi ingineri calificaţi. În plus, Marocul se confruntă cu o posibilă competiţie din partea altor ţări low-cost care ar putea avea o mână de lucru mai bine calificată cum sunt Turcia, Egipt sau Algeria. Anul trecut, Renault a anunţat că va construi o uzină de asamblare în Algeria, reluând producţia în această ţară după o absenţă de patru decenii. Uzina din Algeria ar urma să demareze operaţiunile în 2014 cu o producţie iniţială de 25.000 de unităţi, care vor fi vândute pe piaţa locală. Ulterior, în funcţie de evoluţia cererii, producţia ar putea fi majorată până la 75.000 de unităţi.
O a treia problemă o reprezintă tensiunile politice din Orientul Mijlociu. Aceste tensiuni au afectat vânzările pe unele pieţe importante cum este Egiptul şi au încetinit creşterea pe alte pieţe din regiune, ceea ce pentru moment diminuează poziţia Marocului de platformă de export de autoturisme.