Maşinile electrice îi sperie pe petrolişti: pentru prima dată în mai mult de un secol, industria se întreabă cum arată viitorul

Incertitudinea este cuvântul cheie pentru principalii jucători din industria petrolieră, însă aproape toate companiile mari sunt de acord că, undeva în următorii 20-30 de ani, evoluţia cererii de petrol se va plafona şi va începe să scadă, factorul decisiv fiind succesul automobilelor cu propulsie exclusiv electrică.

Bob Dudley, directorul general al gigantului britanic BP, crede că momentul când afacerile vor începe s-o ia la vale va fi anul 2042. Cea mai recentă ediţie a raportului BP privind prognoza industriei energiei, una dintre cele mai respectate şi urmărite publicaţii din industrie, plasează punctul de inflexiune undeva peste 25 de ani.

Patrick Pouyanne, CEO-ul grupului francez Total, estimează că cererea de petrol va începe să scadă undeva în anii 2040 şi, pe baza acestei previziuni, a dat startul unei campanii de investiţii în energie solară.

Cea mai neagră prognoză vine de la diretorul general al Royal Dutch Shell, Ben van Beurden, care crede că declinul uneia dintre cele mai importante ramuri industriale este deja la orizont. Van Beurden îi mai dă petrolului doar 15 ani de „huzureală” înainte ca cei mai mulţi oameni să nu mai aibă nevoie de el. Singura condiţie pentru premoniţia şefului Shell este ca maşinile electrice să devină un succes răsunător. Nu e exclus, având în vedere preţul rezonabil de pornire al noului Tesla Model 3, cu atât mai atractiv având în vedere subvenţiile generoase acordate în multe ţări, inclusiv în România, pentru cei care achiziţionează un automobil electric.

„Tranziţia din domeniul energiei nu poate fi oprită. În cel mai agresiv scenariu, am putea vedea cum petrolul începe s-o ia la vale la sfârşitul anilor 2020 sau în prima parte a deceniului 2030”, a afirmat Ben van Beurden la summit-ul economic de la Sankt Petersburg, care a avut loc în luna iunie.

În industria petrolieră, unde o investiţie poate înghiţi zeci de miliarde de dolari şi are nevoie de decenii pentru a da randament, sfârşitul deceniului viitor e ca şi cum ai spune „poimâine”, notează jurnaliştii Bloomberg Businessweek.

Toate aceste proiecţii pun sub semnul întrebării una dintre cele mai mari ramuri industriale din lume, a cărei principală preocupare era, cu doar trei-patru ani în urmă, cum să producă mai multă materie primă. Amintin scandalurile în lanţ privind exploatările de şist şi investiţiile de zeci de miliarde de dolari anunţate în proiecte dificile din punct de vedere tehnologic, precum forajele maritime la mare adâncime sau explorarea resurselor de pe inelul arctic.

Maşina electrică, măsurile luate de guverne şi corporaţii pentru combaterea schimbărilor climatice şi încetinirea creşterii economice a Chinei până la ritmuri mai moderate, mai uşor de ţinut sub control, sunt evoluţii care contribuie la frânarea cererii pentru petrol. Săptămâna trecută, Volvo a anunţat că, începând din 2019, va produce doar maşini cu motoare electrice sau hibride. La trei zile, guvernul Franţei a anunţat că va interzice vânzarea de maşini diesel sau pe benzină începând din anul 2040.

Dacă prognozele şefilor celor mai mari companii petroliere se vor dovedi corecte, preţul petrolului va rămâne jos, poate mult mai jos, multă vreme de acum înainte. Rezerve dovedite din zone dificil de accesat, care presupun investiţii uriaşe pentru a fi dezvoltate, precum cele din zona arctică sau din zăcăminte maritime aflate la mare adâncime, şi-ar putea pierde relevanţa şi, implicit, valoarea. Ipoteza este dezastruoasă pentru investitorii financiari care au băgat bani în acţiunile companiilor petroliere, de la bănci de investiţii şi fonduri mutuale la fonduri de pensii.

Companiile petroliere au posibilitatea de a se diversifica spre industria petrochimică, care are perspective mult mai bune, şi către energii regenerabile, precum cea solară, eoliană sau biocarburanţi. Cererea de gaze naturale are de asemenea prognoze pozitive, veste bună pentru ţările şi companiile care au investit în infrastructură dedicată gazului natural lichefiat, precum şi pentru Exxon Mobil şi OMV Petrom, care sunt în pregătiri intense pentru dezvoltarea unui zăcământ în Marea Neagră, uriaş după standardele regiunii.

La polul opus, declinul petrolului se anunţă catastrofal pentru Orientul Mijlociu, unde singurele urme de stabilitate politică din istoria recentă se datorează „petrodolarilor”. „Dacă ai rezerve de petrol echivalente cu necesarul pe 100 de ani, 25 de ani reprezintă o perioadă foarte scurtă”, comentează pentru Bloomberg Martijn Rats, analist la Morgan Stanley în Londra.

Arabia Saudită şi Kuweitul generează 90% din venituri prin exportul de petrol. Ţările arabe au folosit averea substanţială dobândită din petrol pentru a finanţa contractul social specific „petro-monarhiilor”: populaţia înghite măsurile dictatoriale la adăpostul unei pături călduţe de „petrodolari”.

Scăderea din ultimii trei ani a preţurilor petrolului, care a adus barilul de la peste 100 de dolari la sub 40, poate fi studiată pentru efectele ei asupra acestor ţări şi regiuni. În statele mai bogate, precum Arabia Saudită şi Emiratele Arabe, ieftinirea petrolului a destabilizat finanţele publice. De la jumătatea anului 2014, Arabia Saudită a consumat aproape 250 de miliarde de dolari. Guvernul de la Riad a contractat împrumuturi externe şi se gândeşte să-şi rotunjească veniturile prin vânzarea pe bursă a unui pachet minoritar de acţiuni la Aramco, compania naţională de petrol, considerată cea mai mare din lume. Datoria publică totală a Bahrainului, Kuweitului, Omanului, Qatarului, Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe Unite va creşte până la aproape 800 de miliarde de dolari în 2020, dublu faţă de nivelul din 2015, potrivit estimărilor Instutului Internaţional al Finanţelor citate de Bloomberg.

Impactul nu se vede nicăieri mai bine decât în Nigeria – tocată de insurgenţe, şi Venezuela – aflată în pragul unui război civil, unde scăderea abruptă a veniturilor din petrol s-a suprapus peste corupţie şi incompetenţă administrativă cu consecinţe sociale dezastruoase.

Acestea fiind zise, prognozele amintite mai sus nu sunt nici pe departe unanime în industrie. Agenţia Internaţională pentru Energie, poate cel mai respectat organism suprastatal din industrie, estimează că cererea de petrol va continua să crească cel puţin până în 2040, proiecţie asumată şi de gigantul american Exxon Mobil. Arabia Saudită şi Rusia, cei mai mari exportatori de petrol la nivel global, consideră că „vârful” cererii nu va fi atins mai devreme de 2050.

Unii analişti amintesc că nimeni nu poate şti ce rezervă viitorul, pururi presărat cu surprize, mai ales inovaţii tehnologice care iau pe toată lumea prin surprindere.

Tendinţele pe termen scurt fac ca prognozele înaintate de şefii de la BP, Total sau Shell să pară pesimiste: cererea de petrol a crescut anul trecut cu 1,6 milioane barili pe zi, peste creşterea medie de 1,1 milioane barili pe zi înregistrată în ultimii zece ani.

Sursa: Bloomberg Businessweek