Conform documentului, în ultimii 20 de ani, România a experimentat o dezvoltare rapidă, cu un PIB pe cap de locuitor ce a crescut cu 136 de procente între anii 1996 şi 2017, alimentată de exporturi dinamice, investiţii străine, o forţă de muncă în creştere şi competitivă la nivel de costuri, precum şi de fondurile europene.
„Cu toate acestea, în ultimul timp, mulţi dintre aceşti factori încep să piardă teren. Fiind semnificativ subcapitalizată în comparaţie cu economiile europene mai avansate, România se confruntă, de asemenea, cu scăderea şi cu scumpirea forţei de muncă, şomajul fiind la niveluri minime record (4,9%, în 2017). Economia ţării trebuie să se bazeze pe noi surse de creştere a productivităţii. Pentru a continua creşterea nivelului de trai al societăţii, România trebuie să-şi redefinească strategia de creştere”, notează realizatorii raportului de specialitate, citat de Digi24.ro.
Datele centralizate în cercetarea Mc Kinsey & Company arată că, în 2016, economia digitală din România reprezenta deja 6,9% din PIB, echivalentul a 12 miliarde de euro.
„Accelerarea digitalizării cu o apropiere de economiile din nordul Europei ar putea adăuga 42 miliarde euro până în 2025. În acest scenariu ambiţios, economia digitală în România ar urma să reprezinte 20% din PIB, până în 2025. Acest plus ar reprezenta un punct procentual suplimentar la creşterea anuală a PIB-ului, pe perioada menţionată. Fără această accelerare, un scenariu „business as usual” ar lua în considerare o creştere a economiei digitale din România de doar 18 miliarde euro, ajungând la o cotă de 12% din PIB până în 2025. În acest scenariu, România ar rămâne încă departe de „frontiera digitală” reprezentată de ţările din Europa de Nord”, se explică în raport.
Realizatorii raportului precizează, totodată, că România este dintre cele zece pieţe „Digital Challenger” din Europa Centrală şi de Est. Aceste ţări prezintă rate mai mici de digitalizare faţă de aşa-numitele ţări „Digital Frontrunners” (Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Norvegia şi Suedia) sau pieţele Uniunii Europene (UE) „Big 5” (Franţa, Germania, Italia, Spania şi Regatul Unit).