ESM, fondul de salvare al zonei euro, nu va fi singurul contributor la acest program, deoarece Fondul Monetar Internaţional va fi implicat şi el, scrie Agerpres.
‘FMI nu se poate angaja la ora actuală, deoarece Grecia este în incapacitate de plată. Însă, după ce această problemă va fi soluţionată, FMI va putea fi implicat şi, astfel, vor fi reduse sumele oferite de ESM’, a declarat, luni seară, preşedintele ESM, Klaus Regling.
Fondul Monetar Internaţional are în prezent la dispoziţie 16 miliarde de euro dintr-un program care va expira în luna martie 2016
La fondurile avansate de ESM şi FMI se vor adăuga sumele rezultate de pe urma privatizării unor active ale statului grec. Acordul politic convenit luni dimineaţa prevede că autorităţile de la Atena vor constitui un fond destinat să regrupeze fonduri de până la 50 de miliarde de euro din privatizări. Jumătate din această sumă ar urma să meargă spre recapitalizarea băncilor greceşti, 12,5 miliarde de euro sunt destinate reducerii datoriilor şi 12,5 miliarde de euro vor fi alocate pentru investiţii.
În sfârşit, responsabilii europeni estimează că, spre sfârşitul celui de al treilea programului de asistenţă, Grecia va putea reveni pe pieţele financiare pentru a strânge singură fondurile de care are nevoie.
Săptămâna trecută, Grecia a depus o cerere oficială pentru un acord de împrumut cu Mecanismul European de Stabilitate (ESM).
Liderii zonei euro au ajuns luni, în unanimitate, la un acord referitor la acordarea unui nou program de asistenţă financiară Greciei de către creditorii internaţionali (Comisia Europeană, FMI şi Banca Centrală Europeană), al treilea de acest fel în ultimii cinci ani, a anunţat pe Twitter preşedintele Consiliului European, Donald Tusk.
‘Summitul zonei euro a ajuns în unanimitate la un acord. Totul este pregătit pentru activarea Mecanismului European de Stabilitate (ESM) pentru Grecia, cu reforme serioase şi sprijin financiar’, a scris Tusk, pe contul său de Twitter.
Dotat cu 700 de miliarde de euro, Mecanismul European de Stabilitate urmează să înlocuiască în timp Fondul european de stabilitate fianciară (EFSF), care, în perioada de vârf a crizei datoriilor suverane, a emis obligaţiuni pentru a veni în sprijinul statelor membre ale zonei euro care aveau probleme.