Centrala termică: ce acte îţi trebuie, cât durează şi cât te costă, inclusiv şpaga. Povestea unei experienţe personale

Povestea care urmează este reală şi descrie paşii necesari pentru a te debranşa de la sistemul centralizat de încălzire şi a-ţi instala o centrală termică. Persoana care ne-a trimis această poveste a preferat protecţia anonimatului. În continuare, paşii necesari, durata şi costurile pentru montarea unei centrale termice de apartament (în Bucureşti).

Decizia de a-mi instala centrală termică a fost făcută după ani de zile de facturi uriaşe la RADET, iarna (aproape 900 de lei/lună la un apartament de 3 camere, 2 persoane, iarna trecută), după ani de zile de aşteptări de câte o jumătate de oră pentru apă caldă şi după frustrări de ani de zile legate de faptul că acelaşi RADET insista să dea căldură câte şase luni pe an, din noiembrie şi până în aprilie, câteodată chiar şi până în mai. Şi, evident, pentru că eram nevoit să plătesc gigacaloria când afară erau 25 de grade. În plus, o altă sursă de continue frustrari erau nenumăratele avarii de peste an, care te lăsau fără apă caldă în cele mai neplăcute momente.

Odată decizia de investiţie luată, a fost nevoie să mă interesez de toate actele şi etapele necesare. Şi de banii necesari. Am optat pentru o centrală pe gaz, cea pe curent fiind mult mai scumpă şi mai puţin eficientă. Pe internet şi la telefon cu distribuitorul de gaze şi vânzătorul centralei informaţiile erau vagi, iar unii paşi chiar se băteau cap în cap. Aşa cum se întâmplă de obicei, printr-o cunoştinţă am aflat de cineva care lucrează la distribuitorul de gaze din Bucureşti şi toată regiunea Munteniei şi care mă poate ajuta cu tot ceea ce presupune acte, instalaţie şi montarea centralei. Contra cost, evident.

Am luat legătura cu „omul din interior” şi acesta m-a lămurit pe deplin: care sunt actele de obţinut şi de depus, preţul lor, termenele de aşteptare după avizul de proiect, costul instalaţiei de gaze, costul estimat al lucrărilor de montare al centralei şi al instalaţiei de interior. De asemenea, mi-a spus şi ce presupune metoda normală de avizare, hârţogăraia.

Astfel, primul pas pe care trebuie să-l faceţi este acordul de proiect de la distribuitorul de gaze. Pentru aceasta, vă trebuie un formular tip de la distribuitor în care se trece acordul a 50% + 1 dintre vecinii care au deja centrală, datele personale, şi se ataşează o copie după buletinul proprietarului de apartament. Acest pas vine şi cu un cost 2.200 de lei. Etic ar fi să şi despăgubiţi pe toţi cei care au deja centrală în bloc, pentru că şi costurile lor cu instalaţia trebuie să se amortizeze. Sumele pentru fiecare vecin sunt la preşedintele de asociaţie de locatari.

Cei 2.200 de lei reprezintă contravaloarea proiectului(1.000 de lei), materialele pentru instalaţia de gaze de pe scară (700 de lei) şi manopera instalatorului. De dosar s-a ocupat băiatul de la distribuitorul de gaze, care mi-a şi explicat de unde diferenţa de 500 de lei la dosar, pentru că, oficial, 500 de lei costă să primeşti aprobarea. „Vrei să stai două luni după aprobare sau vrei în două săptămâni”? Decizia am luat-o imediat. Venea iarna şi nu voiam să risc nimic, aşa că am ales varianta de 1.000 de lei, unde, era clar, 500 de lei era comisionul celui de la distribuitor care-mi aproba dosarul mai repede decât în termenul uzual de două luni. În acest fel, am aflat şi de ce durează atât un amărât de proiect: pentru că la distribuitor există oameni care se ocupă cu aprobarea mai rapidă a dosarelor, contra cost. Practic, dosarul celui care decide să dea „obolul” de 500 de lei trece înaintea celor care urmează drumul „oficial”. Cum „băieţii” de la distribuitor care se ocupă cu dosarele sunt mulţi, dosarele care urmează drumul oficial cad din ce în ce mai jos la avizare.

În acelaşi timp, trebuie obţinut şi proiectul de debranşare de la RADET, necesar pentru a fi scos din evidenţele lor şi de la pauşalul de căldură şi apă caldă. Alt formular tip în care se înscrie acordul vecinilor cu care aveţi perete comun şi datele personale. În plus, şi avizul de debranşare de la punctul termic de la care aparţineţi. 800 de lei, plus alţi 300 de lei. În fapt, două acte destul de costisitoare care să certifice ceea ce deja ai făcut, pentru că instalatorii de centrală debranşează şi caloriferele. Şi aici ar fi durat o lună pentru acte, dar acelaşi instalator cunoştea un băiat de la RADET care le-a rezolvat în două săptămâni contra unui comision de 100 de lei. Alţi 1.200 de lei daţi.

Odată rezolvată problema cu instalaţia externă, fix în două săptămâni (cinste instalatorului!), am decis ca şi centrala să fie montată cu acelaşi instalator. La sfatul unui apropiat, inginer în instalaţii care nu doreşte însă să facă şi montare, i-am cerut instalatorului să-mi facă necesarul de materiale. Am optat pentru varianta ţevi de cupru, din motive de torsiune a tevilor de plastic şi a radiaţiei de căldură a cuprului. Nu pot ţine minte toate materialele cumpărate, însă totul a costat 6.800 de lei – ţeavă, plus cinci calorifere aluminiu, plus centrală (1.700 de lei), plus materiale auxiliare. Instalatorul a pretins 1.400 de lei şi a făcut echipă cu încă un coleg. Timpul de lucru a fost de cinci zile, din care trei zile la jumătate de program, cei doi având şi serviciu, şi încă două zile de dimineaţa până seara, fiind week-end. Cu tot cu ziua în care s-a montat instalaţia externă, lucrarea, în totalitatea ei, a durat şase zile. Tot acelaşi număr de zile a durat curăţenia, pentru că în casă a fost un adevărat dezastru.

Total zile de la luarea deciziei de montare a centralei termice: 21
Total bani cheltuiţi: 2.200 + 1.200 + 6.800 + 1.400 + 150(despăgubirea vecinilor) = 11.750 lei.

Beneficii: apă caldă şi căldură când vrei tu, cât vrei tu. Un cost inferior al acestora raportat la întreţinerea din iarnă, scoaterea din factură a apei calde menajere.

Puncte slabe: impredictibilitatea preţului la gaz, revizia anuală care costă 300 de lei, suma mare de cheltuit într-un interval rapid de timp, timpul îndelungat de recuperare a investiţiei, disconfortul produs în casă.