MFP: Refinanţarea emisiunilor de obligaţiuni ar putea reprezenta o provocare în procesul de finanţare de pe piaţa internă

Economica.net
22 06. 2017
finante_mfp_37760700

‘Concentrarea rambursărilor pe termen scurt se observă mai ales la nivelul datoriei interne şi reflectă importanţa certificatelor de trezorerie în finanţarea guvernamentală, ajungând la sfârşitul anului 2016 să fie în valoare de 11,7 miliarde lei. De asemenea, politica de construire a unor serii lichide de obligaţiuni benchmark, pe o paletă de maturităţi medii şi lungi, care sprijină consolidarea şi extinderea curbei randamentelor în lei induce un risc de refinanţare la scadenţa acestora, aceste serii fiind redeschise până la consolidarea unei sume de până la echivalentul a două miliarde euro. De exemplu, în lunile iunie-iulie ale anului 2017, vor fi scadente două emisiuni de obligaţiuni benchmark în valoare de aproximativ 16 miliarde lei’, se arată în document.

Potrivit Strategiei, refinanţarea acestor obligaţii, deşi în scădere, ar putea reprezenta o provocare în procesul de finanţare de pe piaţa internă, în condiţiile în care băncile comerciale, care sunt încă cel mai important segment investiţional pentru titlurile de stat în lei (deţinând aproximativ 48% din piaţa titlurilor de stat în lei aferent unui nivel de peste 20% din activele sistemului bancar) ar putea găsi plasamente alternative şi mai profitabile odată cu creşterea cererii pentru finanţarea sectorului privat.

‘Pe de altă parte, se observă trendul descrescător al deţinerilor băncilor comerciale faţă de creşterea deţinerilor altor clase de investitori instituţionali, cum ar fi fondurile de pensii private. De asemenea, trebuie remarcat faptul că titlurile de stat sunt de departe cel mai lichid instrument disponibil pe pieţele financiare interne, fiind şi cel mai lichid instrument eligibil pentru operaţiunile de piaţă monetară’, menţionează MFP.

Totodată, ministerul de resort arată că pe partea externă, riscul de refinanţare este redus, în special ca urmare a structurii de rambursare a împrumuturilor contractate de la instituţiile financiare internaţionale, dar şi ca urmare a extinderii maturităţii medii rămase pentru portofoliul de datorie externă pe fondul emiterii de euro-obligaţiuni cu maturităţi lungi şi foarte lungi, de până la 30 de ani.