Michel Barnier îşi preia oficial funcţia de negociator-şef al UE pentru pregătirea Brexit-ului

Numit în funcţie la sfârşitul lunii iulie de către preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, Barnier, un veteran al instituţiilor bruxelleze, a optat pentru o intrare mai discretă în problemă. El intenţionează să afle mai întâi opiniile celor 27 de state membre şi a avut deja consultări ”constructive” joi la Berlin cu şeful diplomaţiei germane, Franck-Walter Steinmeier.

Pentru Bruxelles nu se pune problema de a negocia cu britanicii atât timp cât Londra nu activează ”clauza de retragere” (art. 50 din Tratatul de la Lisabona din 2009), care n-a fost niciodată utilizată, ce reglementează ieşirea unei ţări din UE.

Activarea clauzei nu va interveni până la începutul lui 2017, în pofida dorinţei Bruxellesului de a începe ”cât mai repede posibil”. După ce ruptura este notificată Consiliului UE (reprezentant al statelor membre), se va deschide o perioadă de doi ani pentru a negocia modalităţile de ieşire din blocul comunitar.

Chiar dacă se aşteaptă la negocieri ”dure”, Barnier, cunoscut drept ”un antibritanic notoriu” în mediile eurosceptice din Londra, nu are intenţia de a declara război Regatului Unit. ”Suntem de mult timp într-o comunitate de interese cu Regatul Unit”, explica Barnier la începutul lui septembrie. ”Îndeosebi în domeniile securităţii şi al apărării va trebui să se găsească o cooperare bilaterală puternică”, adăuga el.

La Londra, guvernul Theresei May spune că aşteaptă cu nerăbdare să lucreze cu el în scopul ”de a asigura o ieşire ordonată a Regatului Unit” din UE.

Negociatorul-şef al UE îi va raporta direct lui Juncker, al cărui consilier pe probleme de apărare a fost până în prezent.

Michel Barnier (65 de ani), un european convins, angajat în politică de peste 40 de ani, a ocupat postul strategic de comisar pentru piaţa internă şi servicii financiare în Comisia Europeană ”Barroso II” (2010-2014).

El a fost arhitectul Uniunii Bancare Europene, alegându-se cu reputaţia de ”oaia neagră” a City-ului londonez, prima mare piaţă financiară a Europei, una dintre mizele cruciale ale negocierilor în viitor.

”Ştiu exact ceea ce s-a scris în presa britanică. În acea vreme (când a fost numit în 2010), spuneau despre mine că sunt ‘omul cel mai periculos din Europa’. În cele din urmă, am ajuns în mod inteligent să îmbarcăm Regatul Unit împreună cu noi, în favoarea unei reglementări financiare’, spunea recent Barnier. ”Prin urmare este posibil, şi obiectivul meu va fi să ajungem la un acord de tip ‘win-win’ pentru toţi”, dădea el asigurări.

Fost şef al diplomaţiei franceze în perioada 2004-2005, Barnier îl cunoaşte bine pe euroscepticul David Davis, însărcinat cu negocierea Brexit-ului de partea britanică: amândoi se ocupau de probleme europene pentru ţările lor la mijlocul anilor 1990.

Pentru a-şi pregăti şi a duce la bun sfârşit misiunea, Barnier dispune de un grup de lucru care reuneşte ”toată floarea Comisiei”, potrivit lui Juncker. El este secondat de germana Sabine Weyand, care vine de la direcţia generală de comerţ a Comisiei, unde ea se ocupa de problemele comerciale şi de politica ”de vecinătate”.

Grupul de lucru ”va coordona ansamblul lucrărilor Comisiei sub toate aspectele strategice, operaţionale, juridice şi financiare legate de aceste negocieri”.

Noul ”parteneriat” dintre Bruxelles şi Londra s-ar putea inspira din modelul norvegian, relativ integrat, cu acces pe piaţa unică europeană, sau din statutul cu Elveţia, mai distant.

Dar ”Cei 27” vor să fie fermi în privinţa viitorului acces pe piaţa unică al Regatului Unit, opunându-se ca Londra să beneficieze de aceasta după Brexit dacă nu respectă principiul liberei circulaţii a persoanelor, îndeosebi a forţei de muncă din Europa de Est.

Alţi doi negociatori europeni au fost desemnaţi pentru a conduce procedura de separare a Regatului Unit: belgianul Guy Verhofstadt, în numele Parlamentului, şi compatriotul său Didier Seeuws, diplomat, pentru Consiliu.

Eurodeputat liberal şi militant al federalismului european, Verhofstadt, persoană considerată insuportabilă pentru eurofobii britanici, doreşte încheierea negocierilor cu Londra ”până în 2019”.

În orice caz, un acord între UE şi Regatul Unit va trebui să fie aprobat de Parlamentul European.