Microînterprinderile din România vor beneficia de sistemul sistemul UE de raportare financiară simplificat

Introducerea în legislaţia naţională a unei regim distinct pentru microîntreprinderi este opţională pentru statele membre UE, iar România optează pentru introducerea acestui regim în scopul de a simplifica şi a reduce cheltuielile administrative pentru microîntreprinderi, aşa cum sunt ele definite de Directiva 2013/ 34 /UE a Parlamentului European şi a Consiliului, precizează un comunicat al MFP remis AGERPRES.

Principalele elemente de simplificare sunt cele referitoare la întocmirea unui bilanţ prescurtat şi a unui cont prescurtat de profit şi pierdere. Ambele componente ale situaţiilor financiare anuale vor cuprinde informaţii minime care trebuie prezentate conform Directivei.

Potrivit Directivei 2013/ 34/ UE a Parlamentului European şi a Consiliului, sunt microîntreprinderi societăţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii – total active de până la 350.000 euro, cifra de afaceri netă de până la 700.000 euro, iar numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar de cel mult 10.

Prin preluarea normelor comunitare în legislaţia naţională şi prin raportare la noile criterii prin care se definesc microîntreprinderile, MFP estimează că 94% din operatorii economici care fac raportări (peste 608.000) vor beneficia de avantajele scutirilor şi simplificărilor introduse la nivel comunitar.

Noile prevederi privind sistemul european de raportare financiară simplificat înlocuiesc sistemul simplificat de contabilitate introdus opţional începând cu anul 2011. Spre comparaţie, de sistemul simplificat de contabilitate au beneficiat aproximativ 12.900 de operatori economici (circa 2% din totalul entităţilor din economia naţională), potrivit informaţiilor din baza de date aferentă exerciţiului financiar al anului 2013.

Proiectul de ordonanţă vizează, de asemenea, şi alte aspecte care urmăresc diminuarea sarcinilor administrative pentru contribuabili, cum ar fi reducerea obligaţiilor de auditare. Conform proiectului de OUG, atunci când o societate are obligaţia să întocmească şi situaţii financiare anuale consolidate, pe lângă cele individuale, raportul de audit poate fi întocmit sub forma unui singur raport pentru ambele categorii de situaţii financiare. Modificarea are rolul de a simplifica raportarea financiară şi de a reduce costurile administrative.

Sunt excluse din categoria entităţilor obligate să-şi auditeze situaţiile financiare anuale persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de consolidare al unei societăţi-mamă cu sediul în România, care are obligaţia să aplice Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, în condiţiile în care se introduce şi posibilitatea ca societatea-mamă să întocmească un singur raport de audit.

De asemenea, sunt exceptate de la obligaţia de auditare organizaţiile fără scop patrimonial care primesc finanţări din fonduri publice, luând în considerare faptul că situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial de utilitate publică, potrivit legii, sunt supuse auditului financiar.

Totodată, prin proiectul de OUG se reglementează posibilitatea întocmirii unui raport unic al administratorilor, atunci când o societate are obligaţia să întocmească şi situaţii financiare anuale consolidate, pe lângă cele individuale şi se introduce posibilitatea optării pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic şi de către entităţile nou-înfiinţate, care au dreptul potrivit legii să facă această opţiune. Această prevedere oferă coerenţă în conducerea contabilităţii şi în modalitatea de raportare financiară pentru entităţile care au dreptul să opteze pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic.

Proiectul de ordonanţă prevede în mod explicit că pentru un exerciţiu financiar poate fi depus doar un singur rând de situaţii financiare şi sunt aduse clarificări în ceea ce priveşte corectarea erorilor constatate după depunerea situaţiilor financiare anuale, în sensul că acestea se corectează la data constatării lor, potrivit reglementărilor contabile emise de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii.