Cel puţin cinci producători americani au decis să redeschidă mine de uraniu în state precum Wyoming, Texas, Arizona şi Utah, unde producţia era la un ritm susţinut până când guvernele şi-au schimbat atitudinea faţă de energia nucleară după dezastrul de la Fukushima.
Grupul canadian Cameco a început şi el să majoreze producţia la minele de uraniu MacArthur River şi Key Lake din provincia Saskatchewan, vestul Canadei, după ce a îngheţat operaţiunile între 2018 şi 2021 din cauza condiţiile nefavorabile de pe piaţă.
Acum însă, pe măsură ce guvernele se îndreaptă din nou spre energia nucleară pentru a-şi atinge obiectivele de emisii iar producătorii de uraniu au probleme în a satisface cererea, preţurile la uraniu sunt în creştere. Iar asta da operaţiunilor din domeniul uraniului, care odată nu erau profitabile, şansa de a acoperi un decalaj de aprovizionare
Aproximativ două treimi din producţia mondială de uraniu vine din Kazahstan, Canada şi Australia.
Pe măsură ce ţările se gândesc din ce în ce mai serios la energia nucleară pentru a răspunde la schimbările climatice, cererea de uraniu a explodat. Agenţia Internaţională a Energiei Atomice estimează că lumea va avea nevoie de peste 100.000 de tone de uraniu pe an în 2040, o cantitate care necesită dublarea mineritului şi procesării faţă de nivelul actual.
Grupul canadian Cameco Corp. şi cel kazah Kazatomprom, care împreună sunt responsabile pentru jumătate din oferta mondială, au avut probleme în a majora producţia. Firmele au avertizat că au apărut unele blocaje operaţionale care vor avea drept rezultat reducerea producţiei de uraniu în următorii ani.
„Suntem într-o situaţie clasică de deficit de aprovizionare. Cererea creşte din nou, cu noi reactoare care sunt pornite”, spune Scott Melbye, vicepreşedinte la firma Uranium Energy Corp., care are sediul în Texas. Producţia nu a ţinut pasul cu cererea din cauza mai multor ani de sub-investiţii în minerit şi explorare, spune Melbye, a cărui companie a decis să redeschidă minele din Wyoming şi Texas pe care le-a trecut în conservare în 2018.
Bloomberg subliniază că producţia care va veni de la aceste mine, care majoritatea sunt mici şi se apropie de sfârşitul vieţii lor, va reprezenta o mică parte din aprovizionarea mondială cu uraniu.
„În mod clar, industria încearcă să răspundă prin redeschierea minelor mici, însă când ai o mină care nu a mai funcţiona de mult timp, este evident că producţia nu va fi una substanţială”, spune John Ciampagli, director general la Sprott Asset Management, care operează Sprott Physical Uranium Trust.
Cu toate acestea, redeschiderea minelor de uraniu reprezintă o relansare pentru o industrie americană care era în pericol să dispară în urmă cu cinci ani. Producţia americană de uraniu a atins un minim istoric de aproximativ 77 de tone în 2019, de la un vârf de 22.000 de tone în 1980, în condiţiile în care SUA a devenit din ce în ce mai dependentă importurile din ţări precum Canada, Australia, Kazahstan şi Rusia.
Pentru a ţine pasul cu cererea, Uniunea producătorilor americani de uraniu estimează că va fi nevoie ca opt până la zece noi mari mine să demareze producţia în următorul deceniu.