Ministerul Muncii: OUG 60 urmăreşte dinamizarea procesului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi

‘Actul normativ adoptat de Guvern urmăreşte dinamizarea procesului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi prin eliminarea opţiunii angajatorilor de a achiziţiona produse şi servicii de la unităţile protejate în detrimentul angajării persoanelor cu dizabilităţi, dar şi o creştere a responsabilităţii angajatorilor publici şi privaţi prin mărirea obligaţiei de plată pentru neangajarea persoanei cu dizabilităţi la nivelul salariului minim brut pe ţară’, se menţionează într-un comunicat remis, marţi, AGERPRES.

Conform datelor Ministerului Muncii, la 31 decembrie 2016 numărul persoanelor cu dizabilităţi era de 786.546, din care 706401 persoane adulte. Numărul persoanelor adulte cu dizabilităţi angajate în muncă este de 33.449, iar rata de ocupare este de 17,97% din numărul persoanelor care pot fi angajate. Dintre acestea, la nivelul celor 732 entităţi organizate ca Unităţi Protejate Autorizate, erau angajate 1.897 de persoane cu handicap şi 124 persoane cu invaliditate gradul III, adică 0,26% din total.

‘Ministerul apreciază că niciuna dintre aceste persoane nu îşi va pierde locul de muncă, în condiţiile în care, potrivit legislaţiei în vigoare, angajarea de lucrători cu dizabilităţi este subvenţionată de către stat, iar Unităţile Protejate Autorizate nu se desfiinţează, ba, dimpotrivă, beneficiază în continuare de posibilitatea de a încheia contracte rezervate cu instituţiile de stat, pe o procedură simplificată de achiziţii publice, tocmai pentru faptul că au angajate persoane cu dizabilităţi’, se precizează în comunicat.

Conform sursei citate, menirea actului normativ este aceea de a stimula angajarea a cât mai multe persoane cu handicap, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, prin creşterea obligaţiei de plată în cazul în care nu angajează cel puţin 4% persoane cu dizabilităţi din numărul total de lucrători. Suma astfel colectată va fi redistribuită direct persoanelor cu dizabilităţi, prin mărirea considerabilă a valorii prestaţiei sociale pe care acestea o primesc. Astfel, de aceşti bani vor beneficia direct peste 700.000 de persoane cu handicap, şi nu doar, parţial, aproximativ 2.000, cât sunt angajate în Unităţile Protejate Autorizate, adică doar 0,26% din numărul total.

Actul normativ are în vedere majorarea obligaţiei de plată de la 50% la 100% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap în procent de 4% prevăzut de lege, tocmai pentru a stimula angajarea persoanelor cu dizabilităţi.

‘Reiterăm că angajatorii care aduc în câmpul muncii beneficiază de subvenţii din partea statului, potrivit Legii Nr. 76/2002 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare care prevede, la ART. 85:(1) Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată sau tineri NEET primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă în cuantum de 900 lei, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni; (2) De facilităţile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni’, se mai spune în comunicat.

Reprezentanţii Ministerului Muncii mai semnalează că în România există 732 de unităţi protejate, dintre care 181 au un singur angajat cu dizabilităţi, 172 au mai puţin de 3. Mai mult, majoritatea persoanelor cu dizabilităţi au o normă de lucru de 5 ore pe săptămână (din 40 posibile), adică o oră pe zi. Implicit, salariul este aferent numărului de ore lucrate, de unde rezultă că societăţile i-au angajat doar pentru a deveni UPA şi a avea un regim preferenţial.

De asemenea, unităţile protejate ca formă de muncă pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi beneficiau de acces la o nişă de piaţă prin contracte rezervate cu statul şi mediul privat, această nişă fiind constituită din obligaţia angajatorilor cu peste 50 de salariaţi de a angaja persoane cu dizabilităţi, ceea ce a condus la dezvoltarea unui număr semnificativ de unităţi protejate, însă un număr relativ mic de persoane cu dizabilităţi angajate în muncă.

‘Astfel, dacă la nivelul anului 2008 figurau 1.027 persoane cu dizabilităţi angajate în 280 de unităţi protejate, în 2016 erau autorizate 759 de unităţi protejate cu un număr de 2006 persoane cu dizabilităţi angajate. În timp ce numărul unităţilor protejate s-a triplat în perioada 2008-2016, numărul persoanelor cu dizabilităţi angajate în această formă de muncă protejată a crescut cu mai puţin de 1.000 de salariaţi. De asemenea, mai mult de jumătate din cele 206 de organizaţii nonguvernamentale autorizate ca unităţi protejate realizau activităţi de intermediere utilizând această nişă de piaţă rezervată persoanelor cu dizabilităţi în scopul de a vinde produse, la un preţ semnificativ crescut faţă de preţul iniţial, fără o minimă valorificare a aptitudinilor şi competenţelor persoanelor cu dizabilităţi la locul de muncă.(…)Situaţia nu stă mai bine nici atunci când vorbim de societăţile comerciale. Astfel, din cele 320 de societăţi comerciale autorizate ca unităţi protejate, 181 au doar câte UN angajat persoană cu dizabilităţi, şi peste 200 din totalul unităţilor protejate societăţi comerciale au o normă medie de lucru de până la 20 de ore pe săptămână (din 40)’, se mai menţionează în comunicat.

Totodată, conform acestuia, multe ONG-uri s-au autorizat ca unităţi protejate, principala lor activitate constând în intermedierea de bunuri. Practic, se achiziţionează bunuri realizate de alte entităţi economice şi sunt vândute cu un adaos semnificativ către alte entităţi publice sau private care nu angajau persoane cu dizabilităţi în procent de 4% (obligaţie care revine tuturor angajatorilor cu peste 50 de salariaţi).

‘În realitate, avem de-a face cu o activitate de intermediere şi vânzare a unor bunuri la suprapreţ, de multe ori aceste preţuri triplându-se în preţul iniţial de la producător. Acest lucru rezultă în profituri uriaşe pentru firmele autorizate ca unităţi protejate, dar şi pentru organizaţii nonguvernamentale. Se întorc aceşti bani în buzunarul persoanelor cu dizabilităţi angajate? Contractele individuale de muncă ale persoanelor cu dizabilităţi angajate în unităţile protejate nu reflectă această bunăstare. În prezent, peste 67% din cele 206 de organizaţii nonguvernamentale care sunt autorizate ca unităţi protejate realizează activităţi de intermediere (şi nu de producţie), iar în cele 83 de secţii înfiinţate în cadrul societăţilor comerciale sunt angajate doar 196 persoane cu handicap, în timp ce aceste firme au acces la contracte de ordinul zecilor de milioane. Dacă iniţial unităţile protejate pentru persoanele cu dizabilităţi trebuiau să fie un mijloc de valorizare a muncii persoanei cu dizabilităţi şi integrare profesională, în prezent multe din aceste entităţi economice au dobândit această acreditare pentru a avea acces la contracte preferenţiale cu toate entităţile publice şi private, care au peste 50 de salariaţi (şi care sunt obligate de lege fie să angajeze persoane cu dizabilităţi, fie să plătească în contul unor UPA sumele de bani aferente)’, susţin reprezentanţii MMJS.

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale a solicitat marţi Ministerului Muncii să revină asupra Ordonanţei 60, despre care susţine că ‘suprataxează’ angajatorul şi că ‘are efecte dezastruoase pentru mediul economic, fără nici o minimă predictibilitate’.

‘Deşi am cerut cu insistenţă Guvernului României respectarea dreptului la muncă al celor 2000 de persoane cu dizabilităţi greu angajabile, din unităţi protejate autorizate, Ordonanţa nr. 60, votată vineri 4 august 2017 şi publicată ieri, este categorică. Angajatorii cu peste 50 de salariaţi, care nu au 4% dintre aceştia persoane cu dizabilităţi vor plăti o taxă dublă la buget, faţă de cea de până acum (salariul minim brut pe economie X numărul de persoane cu dizabilităţi neangajate/lună), fără a mai avea şi alte opţiuni că până acum’, se arată într-un comunicat de presă al federaţiei remis AGERPRES.

Potrivit sursei citate, până acum legea permitea şi cumpărarea de produse şi servicii de la unităţile protejate autorizate, operatori economici în cadrul cărora mai bine de 30% dintre angajaţi sunt persoane cu dizabilităţi.

‘Practic, prin această modificare a art. 78 al Legii 448/2006, Guvernul spune clar: cine nu angajează persoane cu dizabilităţi, plăteşte taxa lunară şi dublă, evident colectată ‘pentru promovarea şi protecţia persoanei cu dizabilităţi’, în fapt fără a se putea demonstra că aceşti bani se cheltuie pentru scopul enunţat’, mai arată aceeaşi sursă.

În opinia reprezentaţilor Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, ordonanţa a ‘tăiat’ singura facilitate pe care o aveau aceste unităţi protejate autorizate.

Potrivit sursei citate, reprezentanţii unităţilor protejate susţin că nu va creşte semnificativ angajabilitatea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece există un număr important de persoane cu dizabilităţi grave care nu pot fi angajate pe piaţa liberă a muncii, iar angajatorii nu au condiţii şi specialişti care să lucreze cu aceştia şi să îi poată integra la locul de muncă.

‘În schimb, unităţile protejate se apropie de faliment, deoarece nu vor face faţă concurenţei pe piaţă, iar angajaţii lor persoane cu dizabilităţi vor intra în şomaj şi automat vor fi excluse din societate. Pe de altă parte, nici privaţii şi nici instituţiile publice nu pot angaja peste noapte, pentru că nu au posturi create, organigrame şi bugete aprobate, mai ales că ordonanţa intra în vigoare de la 1 septembrie anul acesta’, afirmă aceeaşi sursă.