Ministerul Transporturilor a elaborat Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră 2016-2020. Ce măsuri cuprinde

‘Adoptarea prezentului proiect de Hotărâre a Guvernului va avea impact macroeconomic în ceea ce priveşte gradul mai ridicat de siguranţă şi scăderea costurilor transportului rutier prin micşorarea numărului de accidente rutiere şi a valorii pagubelor’, se menţionează în nota de fundamentare care însoţeşte proiectul de HG.

Potrivit documentului, România a aderat la Uniunea Europeană în 2007 şi a preluat obiectivul de reducere cu 50% a numărului de victime ale accidentelor de circulaţie rutieră până în 2010, însă acest obiectiv nu a putut fi însă atins pe fondul creşterii constante a parcului auto, în condiţiile unei infrastructuri rutiere a cărei dezvoltare nu se realizează în acelaşi ritm, cât şi în lipsa unor măsuri coordonate de diminuare a riscului şi de prevenţie a accidentelor de circulaţie rutieră.

Conform statisticilor, dintre toate modurile de transport, cel rutier este cel mai periculos şi costisitor în termeni de vieţi omeneşti şi costuri aferente.

‘Siguranţa rutieră reprezintă o problemă de interes individual, naţional, european şi mondial, iar abordarea acesteia trebuie să fie corespunzătoare fiecărui nivel în parte, cu răspunderea împărţită între toţi actorii implicaţi. De la primul accident rutier înregistrat în 1869 în Irlanda şi până în prezent se estimează faptul că numărul persoanelor decedate pe drumurile publice se ridică la 30 milioane. Mai mult decât atât, se estimează că mai bine de 1,24 milioane de persoane îşi pierd viaţa anual pe drumurile din întreaga lume, mult mai mulţi suferă de handicapuri definitive şi între 20 şi 50 milioane sunt vătămaţi. Aceste evenimente sunt mai dese în special în ţările în curs de dezvoltare, mai ales în rândul participanţilor vulnerabili la trafic şi în rândul celor mai activi din punct de vedere social’, arată strategia.

În ciuda unor tendinţe pozitive, siguranţa rutieră este încă o mare provocare, România fiind printre cele patru ţări ale Uniunii Europene cu cele mai mari rate de accidente rutiere cu victime împreună cu Letonia, Bulgaria şi Lituania. Cu 95 de morţi la un milion de locuitori, România are o rată a accidentelor cu victime de circa trei ori mai mare în comparaţie cu cele mai performante ţări din UE (Suedia, Marea Britanie şi Olanda) şi ocupă, de asemenea, un loc fruntaş în comparaţie cu media celor şapte Participanţi Regionali SEETO.

În plus, gradul de motorizare în jurul valorii de 200 de autoturisme la 1.000 de locuitori în România este cu mult sub media UE şi se estimează să crească puternic în anii următori. Acest lucru poate duce la creşterea numărului de accidente rutiere în anii următori dacă nu se iau măsuri preventive eficiente, atrage atenţia Ministerul Transporturilor.

Cu o tendinţă de creştere puternică a numărului de accidente rutiere în cursul perioadei 2003 – 2008, inversată ulterior într-o tendinţă de scădere, datele publicate de Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi (ETSC) în 2015 au relevat faptul că, din 2001, când a fost stabilită ţinta pentru reducerea numărului de decese din accidentele rutiere şi până în prezent, România are cea mai slabă perfomanţă, alături de Malta, Bulgaria şi Polonia.

‘Apreciind evoluţiile indicatorilor dinamici specifici din perioada 1990 – 2014, se poate observa o tendinţă de creştere puternică a numărului de accidente rutiere în cursul perioadei 2003 – 2008, care a fost apoi inversată într-o tendinţă de scădere. Accidentele rutiere au scăzut de la 2.796 în 2009 la 1.818 în 2014 (-35%). Cu toate acestea, vătămările au scăzut mai puţin în aceeaşi perioadă, de la 15.295 la 13.237 (-9%). În acelaşi timp, în România s-a înregistrat o creştere constantă a numărului de autovehicule cu o tendinţă de creştere pe termen lung de 5% pe an’, se subliniază în strategie.

O îmbunătăţire s-a observat în perioada 2010 – 2014, perioadă în care numărul de victime din accidentele rutiere a scăzut în România cu 23,5%, peste media UE de 18,2%, în urma măsurilor adoptate în principal în direcţia impunerii legii, a îmbunătăţirilor aduse infrastructurii rutiere, a gradului de pregătire a conducătorilor auto şi a sistemului de intervenţie în caz de accident.

De asemenea, situaţia privind numărul de accidentaţi grav are o tendinţă descrescătoare faţă de anul 2008, când s-au înregistrat cele mai multe cazuri, respectiv 9.403. Astfel, în anul 2014, s-au înregistrat 8.122 de răniţi grav, cu 4,5% mai puţini decât în anul 2010, când s-au consemnat 8.509. Scăderea, însă, nu este la fel de semnificativă ca în cazul numărului de decese, fapt reflectat în datele furnizate de ETSC.

‘În această situaţie şi în contextul adoptării de către Comisia Europeană a Programului de Acţiuni de Siguranţă Rutieră 2011-2020, program care a păstrat obiectivul de reducere cu 50% a numărului de răniţi şi victime în accidente rutiere la nivelul Uniunii Europene, România trebuie să adopte o strategie pe termen lung care îşi propune stoparea creşterii numărului de victime şi atingerea obiectivului european’, spune documentul.

Principalele cauze ale accidentelor rutiere grave produse în România, în perioada 2010-2014, au fost indisciplina pietonilor şi viteza, acestea fiind responsabile pentru producerea a aproximativ 41% din accidentele grave din ultimii 5 ani. Alte cauze frecvente ale accidentelor rutiere grave sunt, în ordinea incidenţei lor: neacordarea priorităţii (pietoni, vehicule), abaterile bicicliştilor, depăşirea neregulamentară, nerespectarea distanţei între vehicule şi conducerea sub influenţa alcoolului.

‘Obiectivul prezentei strategii este ca România să devină o ţară sigură din punct de vedere al traficului rutier pentru cetăţenii ei, pentru investitori şi turişti, pentru cei care o tranzitează, prin reducerea progresivă, în perioada 2016 – 2020, a numărului victimelor accidentelor rutiere, pentru a ne putea înscrie în graficul comun stabilit de statele membre UE, în perspectivă, numărul celor decedaţi sau răniţi grav în sistemul de transport rutier trebuind să fie redus cât mai aproape de zero astfel încât nivelul de risc în sistemul de transport rutier să fie cel puţin la fel de scăzut ca în orice alt sistem al vieţii sociale şi economice în condiţii normale. Obiectivele strategice ale acestui document sunt strâns legate, pe de-o parte, de obligaţiile pe care România le are ca stat membru al Uniunii Europene şi care rezultă din documentele Comisiei Europene, iar, pe de altă parte, de realităţile imediat înconjurătoare şi de incidentele sau evenimentele din domeniul siguranţei rutiere’, se mai spune în strategie.

Prin adoptarea şi implementarea prezentului proiect de Hotărâre a Guvernului se ating următoarele deziderate: îmbunătăţirea sistemului de management integrat al serviciilor specializate de urgenţă care intervin în cazul accidentelor rutiere, întărirea capacităţii instituţionale, inclusiv a Consiliului Interministerial pentru Siguranţă Rutieră, întărirea rolului educaţiei rutiere şi a campaniilor de sensibilizare şi conştientizare, crearea de programe universitare, post-universitare şi de formare în domeniul siguranţei rutiere, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu standardele ARACIS, îmbunătăţirea calităţii cercetării la locul accidentului şi a expertizelor tehnice judiciare, îmbunătăţirea practicii judiciare prin introducerea în programele de pregătire a magistraţilor a unor tematici generale, necesare unei corecte înţelegeri a aspectelor ce ţin de accidentele rutiere şi care nu aparţin domeniului juridic, îmbunătăţirea evaluării medicale şi psihologice a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere, îmbunătăţirea evaluării medicale şi psihologice a persoanelor cu funcţii care concură la siguranţa circulaţiei, îmbunătăţirea calităţii instruirii oferite de şcolile de şoferi şi centrele de pregătire şi perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul transportului rutier, îmbunătăţirea calităţii examinării, îmbunătăţirea legislaţiei şi a controlului respectării acesteia etc.