Miniştrii de Finanţe din UE nu au ajuns la un acord cu privire la principalele linii ale unui buget al zonei euro
Cele 28 de state membre care formează Uniunea Europeană au deja un buget UE comun, care este stabilit odată la şapte ani şi este echivalent cu 1% din Venitul Naţional Brut al blocului comunitar. Însă ideea este ca acele 19 state membre ale zonei euro să aibă un buget separat care să fie folosit ca un instrument fiscal care să intervină în economia zonei euro alături de politica monetară a Băncii Centrale Europene.
Miniştrii de Finanţe din UE vor să ajungă la un acord care să precizeze dacă bugetul zonei euro va fi finanţat prin taxe speciale sau banii vor veni din bugetul UE comun. Din cauza lipsei unui acord privind sursele de finanţare, nu a mai fost discutată mărimea bugetului zonei euro, a precizat oficialul.
Nu s-a ajuns la un consens nici dacă bugetul ar trebui să aibă un rol de stabilizare în cazul în care o economie a zonei euro este într-o situaţie dificilă sau doar să ajute economiile să devină mai competitive, adaugă oficialul.
Miniştrii de Finanţe dezbat de şase luni acest dosar care provoacă o falie între statele din sudul continentului, partizane ale unei solidarităţi mai mari, şi cele din nord, adepte ale rigorii bugetare. Neîncrederea dintre cele două tabere a crescut după tensiunile recente între guvernul populist italian, care a lăsat datoria publică să crească, şi Comisia Europeană, care ameninţă să adopte sancţiuni împotriva Italiei. Chiar dacă problema Italiei nu este pe ordinea de zi a reuniuni de joi, ea ar putea totuşi arunca o umbră asupra discuţiilor deja complicate.
Zona euro nu trebuie să contribuie la „incertitudinea politică” provocată de Brexit şi tensiunile comerciale, a pledat joi portughezul Mario Centeno, cel care prezidează reuniunile ministeriale ale Eurogrupului. „Dacă nu vom adopta decizii, cetăţenii nu vor înţelege de ce avem reuniuni atât de lungi”, a insistat Centeno.
Ca o dovadă a tensiunilor persistente, Comisarul european pentru Afaceri Economice, Pierre Moscovici, a subliniat că ar fi „preferat să vorbim de un buget al zonei euro, care ar fi mai uşor de înţeles”. Însă numai termenul de buget merge prea departe pentru ţările din nord, care se opun din principiu unui buget separat al zonei euro.
În orice caz, valoarea acestui buget ar urma să fie mult mai mică decât ceea ce ar fi dorit preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care miza pe mai multe sute de miliarde de euro. Două surse europene de la Bruxelles au vorbit de o anvelopă de 17 miliarde de euro repartizată pe şapte ani şi plasată sub autoritatea extinsă a celor 27 de state membre UE. Acestea ar urma să decidă mărimea anvelopei dedicate bugetului zonei euro, deoarece acesta din urma va fi încorporat în bugetul UE, iar negocierile se vor purta cu toate statele membre ale Uniunii.
Al doilea domeniu de reforme în zona euro discutat de miniştrii de Finanţe este consolidarea Mecanismului European de Stabilitate (MES), înfiinţat în 2012, în perioada crizei datoriilor, şi destinat să vină în ajutorul ţărilor în dificultate.
Al treilea dosar este Uniunea bancară, proiect lansat în 2012 după criza financiară şi care nu este finalizat. De mai mulţi ani, Germania amână crearea unui sistem european de garantare a depozitelor. Berlinul ar dori mai întâi reducerea nivelului creditelor neperformante.
Toate aceste reforme sunt considerate necesare de Bruxelles pentru a aborda viitoarele crize care riscă să se răspândească la nivelul întregii Uniuni, din cauza integrării crescute între economiile statelor membre, în special în cadrul zonei euro, care reprezintă 85% din PIB-ul Uniunii Europene.