„Este un succes absolut şi evident al premierului (polonez) Mateusz Morawiecki şi al prim-miniştrilor din Grupul de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia), precum şi meritul uriaş al preşedinţiei austriece a Uniunii Europene faptul că în iunie am închis definitiv chestiunea relocării obligatorii a refugiaţilor”, a declarat Brudzinski pe un post de radio local.
El a amintit cele spuse de ministrul de interne al Marocului la o recentă reuniune a G6 (cele mai mari ţări din UE), care „a afirmat explicit că ‘astăzi noi, Europa, Africa de Nord, inclusiv Marocul, ne confruntăm cu o invazie'”. „Toate poveştile că trebuie să fim miloşi, că raţiunile umanitare trebuie să aibă prioritate în faţa celor de securitate – le respingem absolut”, a adăugat Brudzinski.
„Dacă nu sigilăm graniţele Europei de sud, dacă nu ajutăm ţări ca Libia, Tunisia, Maroc, dacă nu conlucrăm, cu ţările din Sahel sau cu cele din centrul Africii, vom pierde în faţa acestei invazii”, a avertizat ministrul polonez.
Joachim Brudzinski a mai spus că „în fiecare zi ne confruntăm cu – scuze pentru termen – un flux necontrolat, un potop” de oameni, susţinând că este vorba de provocare la care trebuie răspuns în mod „raţional”. „Aici, ne simţim absolut co-responsabili şi solidari cu toate statele Europei pentru reglementarea acestei probleme, dar într-un mod raţional”, a explicat el.
„Trebuie să sigilăm graniţele europene, trebuie să cooperăm, de aici susţinerea noastră faţă de ideea de întărire a gărzilor de frontieră, a (agenţiei UE pentru graniţe) Frontex, dar fără a ceda din competenţele statelor naţiune”, a argumentat ministrul polonez de interne.
La ultimul summit european de la sfârşitul lunii iunie liderii europeni au evocat posibilitatea de a fi create ‘platforme regionale de debarcare’ în state terţe, unde migranţii salvaţi pe Mediterana să rămână până la soluţionarea cererilor lor de azil. Propunerea a fost transmisă către Egipt, Tunisia şi Maroc, dar toate aceste ţări au refuzat-o, un refuz venind vineri şi din partea Libiei, ţara traversată de majoritatea migranţilor care vin din Africa şi pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului oricum nu ar considera-o ca fiind o ţară ‘sigură’ unde să poată fi create tabere pentru migranţi.
Liderii UE au evocat şi posibilitatea creării unor ‘centre controlate’ pe teritoriul european, unde să fie transferate persoanele salvate pe mare. Migranţii care pot beneficia de protecţie ar urma să fie transferaţi apoi către alte state membre ale UE ‘pe bază voluntară’. Dar statele blocului comunitar mai trebuie să convină şi asupra modalităţilor practice ale unor asemenea iniţiative care la ora actuală sunt neclare şi interpretate diferit în capitalele europene.