Ministrul delegat pentru Relaţiile cu Românii de Peste Hotare vrea să schimbe legea în favoarea diasporei

Ministrul delegat pentru Relaţiile cu Românii de Peste Hotare, Angel Tîlvăr, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că la nivelul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, pe care îl conduce, se gândeşte o variantă care include şi o propunere de modificare a legii, astfel încât procedurile de finanţare pentru proiectele destinate diasporei să fie mai simple, iar fondurile mai uşor de accesat.

„Ne dorim ca şi noi să uşurăm maniera în care asociaţiile pot formula proiecte, pot să apeleze la noi. De aceea am cerut colegilor din Departament şi colegilor mei să înceapă şi cred că avem trei săptămâni de când ei se gândesc la o variantă fie de a modifica Legea 321, fie, eventual, de a propune o altă variantă, o altă procedură de finanţare, în aşa fel încât asociaţiile să întâmpine tot mai puţine greutăţi”, spune ministrul.

În interviu, Tîlvăr mai vorbeşte şi despre stadiul în care se află organizarea Congresului Românilor de Pretutindeni, dar şi despre discuţiile pe care le-a avut cu reprezentanţii diasporei pe tema sistemului de vot.

AGERPRES: Domnule ministru, tocmai s-a încheiat prima sesiune de finanţare pe anul acesta pentru proiectele destinate diasporei pe anul 2015. Aveţi o primă evaluare a acestei sesiuni, sunteţi mulţumit de rezultate?

Angel Tîlvăr: Am luat decizia să organizăm şi o a doua sesiune de finanţare întrucât, pe de-o parte, aşa cum am spus mai demult, în fiecare an s-a constatat că sumele pe care noi le alocam trebuiau suplimentate sau nu erau folosite în integralitatea lor. Anul acesta, 140 de proiecte au fost acceptate, cel puţin acestea sunt datele pe care le am eu de la colegii de la Departament care s-au ocupat nemijlocit de această parte a activităţii noastre, şi am găsit de cuviinţă să mai organizez o a doua sesiune întrucât interesul nostru este ca un număr cât mai mare de asociaţii să poată beneficia de ajutorul pe care statul român îl dă mediului asociativ în scopul păstrării identităţii româneşti.

Au fost în jur de 700 de aplicaţii. O parte s-au descalificat pentru că nu întruneau condiţiile de eligibilitate, încă de la început, în sensul că probabil nu au citit cu mai mare atenţie ghidul de finanţare. 140 de proiecte au primit acceptul nostru, dar ne dorim să fie mai multe, pentru că interesul nostru este ca un număr cât mai mare de asociaţii să beneficieze de ajutorul statului român.

AGERPRES: Vorbeaţi de condiţiile de eligibilitate. Care sunt principalele criterii?

Angel Tîlvăr: Ele ţin de ghidul de finanţare pe care noi l-am făcut public şi pe care noi ne dorim să-l simplificăm. (…) Vă spun un lucru, cred, în premieră. Noi acordăm finanţare în funcţie de Legea 321/2006, spre deosebire de alte entităţi ale statului român, de alte instituţii, de exemplu Institutul Cultural Român, care are o manieră mai flexibilă şi mai uşoară de acordare a acestor finanţări. Ne dorim ca şi noi să uşurăm maniera în care asociaţiile pot formula proiecte, pot să apeleze la noi. De aceea am cerut colegilor din Departament şi colegilor mei să înceapă şi cred că avem trei săptămâni de când ei se gândesc la o variantă – fie de a modifica Legea 321, fie, eventual, de a propune o altă variantă, o altă procedură de finanţare, în aşa fel încât asociaţiile să întâmpine tot mai puţine greutăţi, pentru că nu vă ascund faptul că atât în discuţiile pe care le am cu asociaţii din ţară, dar şi cu asociaţii din afara hotarelor ţării, majoritatea invocă – şi cred eu pe bună dreptate – procedurile de finanţare, dar vreau să le spun şi prin intermediul dumneavoastră că încerc să modific aceste proceduri, să le fac mai simple, dar la momentul acesta suntem obligaţi de legislaţia statului român să ţinem seama de procedurile existente.

AGERPRES: Faptul că există proceduri mai greoaie, iar accesul la ele este mai dificil a făcut ca aceste fonduri să nu se termine după prima procedură de finanţare? Mai există bani?

Angel Tîlvăr: Sigur. Acesta este şi motivul pentru care am decis să organizez o a doua sesiune. Pentru că, pe de-o parte interesul pe care noi îl arătăm mediului asociativ cred că este unul care nu poate fi pus la îndoială. Interesul pe care statul român îl acordă mediului asociativ este pentru mine un argument că vom avea fondurile necesare. Evident, ştiţi că bugetul nostru este unul destul de mic, de 9.700.000, care trebuie să acopere un număr de ordinul milioanelor de români care sunt în afara graniţelor ţării, dar îmi doresc ca şi aceşti bani – care nu sunt foarte mulţi, fiecare ministru îşi doreşte să aibă un buget mai mare – să fie cheltuiţi sau de fapt folosiţi, pentru că nu e vorba de o cheltuială pe care statul o face, ci este vorba de felul în care un stat înţelege să păstreze legăturile cu cei care vremelnic sau definitiv nu mai sunt pe teritoriul naţional.

AGERPRES: Pentru a doua sesiune aţi stabilit deja un calendar?

Angel Tîlvăr: În primul rând noi ne aflăm în plină procedură de depunere a contestaţiilor pentru că, ţinând seama de ghid şi de procedurile noastre, cei care solicită şi care au primit refuzul colegilor mei, (…) care s-au ocupat de evaluarea dosarelor, au dreptul la contestaţii. Ne aflăm în perioada în care ei pot depune contestaţii, până pe 17 aprilie, după care, după soluţionare, vom şti exact, pentru că e posibil ca la contestaţie să fie o serie de asociaţii care să primească mai mulţi bani. Atunci vom avea cifrele exacte pe care vom lucra.

AGERPRES: V-am întrebat de calendar pentru că încercam să-mi dau seama dacă există timp pentru a face modificarea legislativă de care vorbeaţi astfel încât să fie aplicabilă în a doua sesiune de finanţare.

Angel Tîlvăr: Ea nu cred că va afecta a doua sesiune de finanţare. (…) Gândiţi-vă că o modificare, ţinând seama de parcursul procedural, care ţine de activitatea parlamentară…

AGERPRES: Deci nu se poate prin ordonanţă.

Angel Tîlvăr: Nu. Cred că o susţinere a celor care sunt în comisiile de specialitate, pentru o uşurare a modalităţii de finanţare, cred că mi-ar fi şi mie utilă şi ar da şi un plus de credibilitate demersului. Eu am mare încredere şi respect foarte mult instituţia Parlamentului, sunt parlamentar şi mi-aş dori ca în România să existe cât mai puţine ordonanţe de urgenţă şi cât mai multe legi. Legea, pentru mine, are forţa maximă într-un stat.

AGERPRES: Există vreun mijloc de evaluare a eficacităţii acestui program? Ca să ne putem da seama dacă aceşti bani sunt folosiţi cu adevărat în sensul în care sunt gândiţi sau sunt bani irosiţi.

Angel Tîlvăr: Majoritatea discuţiilor legate de finanţare au doi actori. Pe de o parte sunt cei care au beneficiat şi care s-au calificat în ceea ce priveşte finanţarea proiectelor lor. Aceştia sunt foarte mulţumiţi de felul în care s-au alocat resursele, de felul în care s-a desfăşurat evaluarea, de criterii, de ghidul de finanţare şi, în general, sunt foarte mulţumiţi de Departamentul nostru. Există şi o a doua categorie, a celor care nu au primit finanţarea, a celor pe care colegii mei din comisie i-au respins din punct de vedere al proiectelor, care invocă lucruri de procedură, care invocă lucruri de oportunitate, lucruri legate de evaluare.

De regulă, genul acesta de finanţări îşi atinge scopul în sine, dar acestea depind foarte mult şi de buna credinţă a celor care le solicită. (…) Am primit vizita unui reprezentant al unei asociaţii din Ucraina care spunea că o parte din asociaţiile care au primit finanţare nu sunt reprezentative, în timp ce asociaţia domniei sale – de fapt a avut două proiecte: unul care a fost finanţat şi unul nu – reprezintă adevăratul filon şi adevărata comunitate. Sunt lucruri pe care noi le evaluăm fie în dialog cu reprezentanţele noastre diplomatice şi consulare de acolo, pentru că până la urmă ei sunt cei care în mod nemijlocit, pe un interval de timp mai lung, iau legătura cu asociaţia (…), fie de experienţa pe care colegii mei au avut-o în derularea proiectelor lor de-a lungul vremii, pentru că sunt, de exemplu, situaţii când o asociaţie primeşte o sumă de bani, dar pe parcurs fie se sistează finanţarea, fie se anulează, pentru că (…) există nevoia de a justifica aceste sume de bani.

Şi aici sunt alte discuţii. Sunt ţări, de exemplu, unde nu toate lucrurile se petrec cu mare respect pentru fiscalitate, în care în multe locuri se poate construi, dar documentele nu sunt, să zicem, cele mai acceptate. Sunt foarte multe lucruri care ţin de rigoare. Eu am impus şi am rugat pe colegii din Departament şi chiar sesiunea de finanţare a început cu o rugăminte de-a mea foarte aspru exprimată că sunt foarte interesat de rigoare şi de legalitate.

În ceea ce priveşte oportunitatea – că aici apar cele mai multe discuţii – ce este oportun şi ce nu este oportun sunt lucruri care ţin de istoric, de axele pe care noi le finanţăm. Anul acesta, de exemplu, avem finanţări, aşa cum am anunţat în strategie, pe cultură, pe educaţie, pe mass-media, pe spiritualitate şi tradiţie şi, nu în ultimul rând, pe societate civilă. Deci atunci când proiectele se încadrează apăsat pe o anumită zonă, ele vor beneficia de mai mare atenţie. Avem şi variante – şi aici este o alegere greu de făcut – în care pe de-o parte ni se solicită finanţare de către asociaţii care au tradiţie, asociaţii vechi, pe de altă parte ni se solicită finanţare de către asociaţii nou apărute şi atunci trebuie să luăm decizia fie să încurajăm apariţia de noi asociaţii în arii geografice în care am constatat că nu suntem foarte prezenţi, dar atunci stârnim supărarea, de multe ori, a celor care au făcut de multă vreme anumite activităţi şi pe care nu-i mai putem finanţa cu aceeaşi sumă, pentru că cererile, de regulă, sunt nelimitate aproape, în timp ce resursele sunt puternic limitate. Iar noi trebuie să verificăm şi legalitatea cât de cât, în măsura în care ne-ar trebui un aparat mult mai mare de mers pe teren, de verificat felul în care s-au implementat proiectele, dar, în acelaşi timp, să ne pronunţăm şi pe zone de oportunitate, lucru care face ca nu întotdeauna să dăm veşti bune şi să nu fim foarte simpatici întotdeauna.

AGERPRES: Deci în situaţia în care două asociaţii respectă criteriile legale de eligibilitate, dar nu mai sunt bani, decizia aparţine până la urmă ministerului şi este o decizie…

Angel Tîlvăr: Este o decizie pe care şi eu o numesc subiectivă, dar pe care încercăm să o luăm ţinând seama de felul în care la un moment sau altul viziunile coincid, fie la nivelul Departamentului, al reprezentanţelor noastre diplomatice, al relaţiei dintre asociaţii. Vă dau un exemplu: putem avea trei asociaţii pe un spaţiu, să zicem în sudul Italiei, şi toate trei asociaţii bune, dar care propun lucruri aproximativ asemănătoare – Festivalul Iei, Festivalul Portului Popular – lucruri care sunt spectaculoase şi superbe în sine, dar dat fiind faptul că avem nevoia de a promova şi în alte zone genul acesta de acţiuni, din cele trei vom alege una, preferând să finanţăm una în altă parte. Vă daţi seama că nu dăm veşti foarte bune tuturor, motiv pentru care şi nemulţumirea este de multe ori exprimată şi vă spun că nu ne face plăcere, dar de multe ori trebuie să îţi asumi şi lucruri pe care poate în mod nemeritat le primeşti ca reproş, dar lucrurile ţin pe de o parte de rigoare, pe de altă parte de limita resurselor.

AGERPRES: Uitându-mă pe lista de asociaţii care au primit finanţare am constatat că sunt puţine asociaţii – două, dacă nu mă înşel – din Marea Britanie, două din Franţa, care au beneficiat de aceste fonduri şi nu pot să nu leg asta de faptul că este vorba de două comunităţi care nu au o imagine foarte bună la nivelul opiniei publice din ţările respective. Cum vă explicaţi acest lucru?

Angel Tîlvăr: Asociaţiile, de regulă, reprezintă comunităţi. Faptul că o comunitate, de exemplu, a fost atacată de un partid politic sau mai ştiu eu de cine, iar asociaţia a avut o reacţie pentru a apăra comunitatea, nu înseamnă neapărat că asociaţia a făcut ceva rău. Poate are o imagine proastă în faţa celor care au atacat comunitatea, dar, în ochii mei, de exemplu, sau ai comunităţii asociaţia respectivă este absolut respectabilă. N-aş vrea să mă pronunţ pe ţările pe care dumneavoastră le-aţi adus în discuţie, pentru că, de regulă, la faţa locului vezi lucrurile altfel şi mai clar decât din afară, dar pot să vă spun că o situaţie asemănătoare am întâlnit în Canada, unde, în discuţii cu asociaţii extrem de serioase şi cu mare tradiţie, dacă vă spun doar de Asociaţia Inginerilor Români, care este una dintre cele mai respectate – vreau să vă spun că cercetătorii şi IT-iştii noştri din Canada sunt printre primii, vreau să vă spun că mediul guvernamental şi parlamentar din Canada este plin de români care lucrează pentru Guvernul şi pentru Parlamentul unei ţări cum este Canada, lucru care nu e puţin lucru.

Acolo, de exemplu, discuţiile nu au fost neapărat pe finanţare pentru că au spus: „Noi suntem în ţări cu un anumit nivel de venit”. Asociaţiile au învăţat foarte mult cum să atragă resurse, deci faptul că nu aplică sau nu primesc neapărat de la noi nu înseamnă că e un semn de slăbiciune, ci poate fi un semn de maturitate şi de înţelegere a mecanismelor de strângere de fonduri din zonele respective. Deci nu aş lega, cu îngăduinţa dumneavoastră, nu aş lega neapărat lipsa de solicitări de lipsa de performanţă. Dimpotrivă, mi-aş dori să avem peste tot asociaţii de calibrul şi de forţa celor pe care le avem în ţările pe care le-aţi menţionat.

AGERPRES: Această finanţare pe care o acordă Departamentul acoperă în proporţie de 100% programul respectiv sau cum se procedează?

Angel Tîlvăr: Nu, pentru că, v-am spus, în primul rând avem un buget aprobat. În funcţie de acest buget, avem două tipuri de acţiuni: acţiuni proprii şi acţiuni de sprijinire a mediului asociativ. Evident că din moment ce din 680 şi ceva de proiecte, să zicem că un număr s-au descalificat pentru că nu citiseră bine ghidul sau nu au aplicat, dar altele au fost respinse, deşi ele pe fond erau bune – e clar că nu putem să satisfacem toată solicitarea, dar acelaşi lucru este valabil şi pentru asociaţiile din România. Nu toate ONG-urile şi toate asociaţiile din România care aplică pentru fonduri, fie ele din ţară, fie din Europa sau din alte părţi, nu toate primesc finanţare, chiar dacă proiectele sunt foarte bune. Deci ceea ce facem noi nu diferă foarte mult de ce se întâmplă în acest gen de activitate (…) şi anume de solicitare de finanţare nerambursabilă. Eu mi-aş dori să am bugete foarte mari, dar să ştiţi că şi cei de la Sănătate şi-ar dori să aibă bugete foarte mari. Eu sunt dascăl şi sunt sigur că şi profesorii şi-ar dori, dar ceea ce facem ţine de posibilităţile pe care statul român le are în acest moment.

AGERPRES: Cum se întâmplă tehnic? Asociaţiile stabilesc bugetul de care au nevoie pentru proiectul respectiv şi vă solicită o parte din el sau dumneavoastră decideţi cât le alocaţi în funcţie de valoarea proiectului?

Angel Tîlvăr: Nu, ei solicită şi aici sunt multe situaţii când primesc integral (…) pe o evaluare a proiectului făcută de oameni care fac lucrul acesta de mai mult timp, cărora eu le-am dat libertatea de a-şi folosi onestitatea şi creativitatea şi asupra cărora eu personal nu am făcut niciun fel de discuţii şi de sugestii vizavi de felul în care să se poziţioneze faţă de un proiect, lucru care poate fi verificat. Dar sunt şi situaţii când, văzând de exemplu că un anumit proiect are şi o componentă media şi una educaţională şi una culturală, pot să spună: „Poate componenta de media sau de diseminare a informaţiei sau a experienţei dobândite în proiect poate o putem scoate din proiectul ăsta, întrucât pe un spaţiu geografic (…) în aceeaşi localitate este un proiect care are în vedere tocmai diseminarea ştirilor legate de activitatea comunităţii româneşti, motiv pentru care puteţi renunţa la componenta aceasta, pentru că poate fi acoperită de asta”.

Şi noi încurajăm şi (…) federalizarea asociaţiilor în care ele să intre în contact unele cu altele şi aşa mai departe. Eu mă gândesc serios împreună în colegii mei să încurajăm asociaţii din ţări cu experienţă în ceea ce priveşte mediul asociativ, mă refer la vestul Europei sau Canada sau Statele Unite, să aibă relaţii cu asociaţii din Valea Timocului, din Voivodina, din Moldova, din sudul Ucrainei sau din Cernăuţi, în aşa fel încât să creeze relaţii de parteneriat. Şi eventual să aplice la noi sau în altă parte, pentru că nu doar Departamentul nostru are posibilitatea să ajute românii de peste hotare. Avem şi Institutul Cultural Român şi Institutul Hurmuzachi. Eu conduc o structură care este Consiliul Consultativ Interministerial, în care toate ministerele care au o cât de mică atribuţie legată de românii de peste hotare vin, discută, schimbăm între noi elementele pe care le avem, încercăm să nu ne suprapunem pe anumite acţiuni, încercăm să ne eficientizăm activitatea în aşa fel încât rezultanta să fie una foarte bună cu costuri pe care statul să şi le permită.

AGERPRES: Cu permisiunea dumneavoastră o să trecem la un alt subiect. Congresul Românilor de Pretutindeni a suscitat foarte mult interes, ba se face, ba nu se face. În ce stadiu se află pregătirile?

Angel Tîlvăr: Noi suntem o verigă – mă refer la Departamentul meu – din acest proces. Este un proces pornit care se rostogoleşte. La momentul acesta ne aflăm în faza în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, al Parlamentului trebuie să primească un răspuns de la comisiile de specialitate pentru că eu am solicitat printr-o scrisoare către preşedintele Camerei, Valeriu Zgonea, să mobilizeze şi comisiile de resort, pentru că în aceste comisii sunt parlamentari de diaspora şi aşa mai departe, vizavi de normele de reprezentare, care sunt criteriile după care comunităţile vor fi reprezentate la acest congres. Pentru că sunt discuţii. Unii spun: „Noi suntem reprezentativi, nu ceilalţi. Noi vrem să venim pentru că avem o comunitate de 300.000 de români”. Alţii spun: „Noi avem o comunitate de 100 de români, dar şi noi vrem să venim la congres pentru că vrem s-o dezvoltăm. Şi vocea celor 100 de români trebuie auzită la congres”. Şi atunci am spus că cel mai bine cunosc situaţia cei care-i reprezintă în Parlamentul României. Urmează să vină un răspuns pe norme, după care intrăm într-un calendar şi eu cred că la sfârşitul lui octombrie, în noiembrie se poate face acest congres, mai ales că este un congres care este prevăzut de lege, deci nu este un moft.

Pe de altă parte, şi dumneavoastră probabil că ştiţi, sunt şi voci care spun: ”Nu ne trebuie un congres din diaspora. Noi vrem să facem un congres al diasporei, dar în diaspora, nu în România. N-ar fi foarte util, pentru că există tendinţa, ştiu eu, a unor interpretări, dacă se face sub egida Parlamentului”, deşi, după părerea mea, Parlamentul este instituţia care reprezintă toate viziunile asupra unei probleme – şi viziuni de stânga, şi de dreapta, de centru-stânga, de centru-dreapta, ale minorităţilor şi aşa mai departe. Deci sunt oameni care şi-au făcut un proiect personal din a organiza un congres, de exemplu, într-o anumită ţară şi atunci aceştia nu au un interes foarte mare să aibă pe această zonă o competiţie. Dar noi, aşa cum am spus, ne ţinem de o agendă, încercăm să o ducem la capăt, pentru că e un lucru pe care românii din afara hotarelor şi-l doresc, mi l-au spus şi mie, au spus şi predecesorilor mei, şi încercăm să-l facem.

Acest congres va da ca rezultat un consiliu şi acest consiliu va fi interfaţa dintre ei şi (noi – n.r.).

AGERPRES: Există un termen-limită până la care să se organizeze congresul?

Angel Tîlvăr: Nu există un termen-limită, dar ne dorim ca anul acesta să se realizeze. Pentru că acest congres, pe lângă aspectul festiv sau simbolic, devine şi un instrument de lucru foarte bun. Teoretic, acest congres trebuie, ca şi parlamentarii din diaspora, de exemplu, să fie cel care adună toate problemele, pentru că la acest congres nu se vor discuta doar probleme de identitate culturală sau naţională, lucru cu care mă ocup şi eu. Aici se vor aduna, probabil, şi lucruri care ţin de dimensiunea consulară a activităţii, de (…) raporturile de muncă între români şi statele unde aceştia muncesc.

AGERPRES: Tot ce ţine de problemele românilor din diaspora.

Angel Tîlvăr: Sigur. Sunt probleme care ţin de mobilitate, de vize, aspecte pe care, lăsând la o parte că eu nu am resursa umană să le acopăr, dar ţin de o mare expertiză pe care statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe, o are şi o pune la dispoziţie şi ţine şi de a identifica în termeni reali şi de a răspunde cu viteză la solicitările celor din afara hotarelor.

AGERPRES: În ultima perioadă aţi avut mai multe discuţii cu diplomaţi acreditaţi la Bucureşti ai statelor care găzduiesc comunităţi româneşti însemnate pe teritoriul lor. Care a fost scopul discuţiilor, la ce rezultate aţi ajuns?

Angel Tîlvăr: În primul rând vreau să vă mulţumesc că aţi observat acest lucru, pentru că eu cred că ele au fost utile şi au fost utile datorită faptului că s-au bazat pe felul în care trebuie să abordezi o temă. Tema – să zicem a congresului sau a votului prin corespondenţă – nu este o temă românească. Este o temă care a apărut în state de-a lungul vremii în anumite perioade. De cele mai multe ori, teme care au fost reacţii la situaţii care au avut loc. Acelaşi lucru se întâmplă acum şi aici. După 16 noiembrie, tema votului cetăţenilor aflaţi în afara hotarelor ţării a devenit o temă care a stârnit interes. Interesul acesta, evident, trăind aici, s-a politizat urgent.

După părerea mea, politizarea este cel mai mare rău pe care îl putem face unui lucru care să ţină de Constituţie, dar asta este o altă discuţie. Şi atunci am spus: chiar dacă Departamentul meu nu are răspunderi directe vizavi de această temă, faptul că românii cu care mă întâlnesc discută despre asta mă obligă pe mine să am puncte de vedere şi să mă documentez pe o temă. Cu atât mai mult cu cât eu reprezint şi Guvernul României, evident, ca observator, fără drept de vot, şi e logic să fie aşa, că e vorba de principiul separării puterilor în stat, şi am obligaţia să fiu la curent. Atunci am spus: sunt ţări care au trecut prin perioade asemănătoare cu a noastră. Şi (…) sunt experienţe pe care noi le-am putea utiliza, măcar pentru a ne informa. Şi atunci m-am întâlnit cu ambasadori care mi-au relatat din experienţa ţărilor lor vizavi de această problemă. În general, am vorbit cu oameni care au o diasporă importantă, care au avut situaţii legate de diaspora, de la care eu am aflat multe lucruri interesante.

Să ştiţi că aceeaşi atenţia am acordat-o şi anumitor ONG-uri care fie şi-au exprimat – şi le mulţumesc – dorinţa de a mă vedea şi a discuta cu mine, fie le-am invitat eu la discuţii pe această temă, pentru că scopul nostru este să obţinem o formulă care, cu siguranţă, vă spun de acum că nu va satisface pe toată lumea. Deja sunt păreri divergente şi ireconciliabile vizavi de multe dintre aspecte, dar cu bună credinţă, şi aici vreau să salut şi voinţa politică a partidelor parlamentare de a rezolva această problemă, cu bună credinţă, într-o manieră aşezată, profesionistă şi apelând la specialişti, la experienţa altora, cred că putem găsi o variantă care să închidă un capitol într-o manieră corectă şi acceptată.

AGERPRES: Bănuiesc că aţi discutat şi cu reprezentanţii românilor din diaspora despre acest subiect.

Angel Tîlvăr: Categoric.

AGERPRES: Au propus anumite sisteme?

Angel Tîlvăr: Sunt variante. De exemplu, sunt state unde prin legislaţie nu poţi organiza secţii de vot decât la sediul misiunilor diplomatice sau consulare, eventual la consulate itinerante, onorifice şi aşa mai departe, state care sunt foarte mari din punct de vedere geografic şi în care sunt comunităţi de români şi pentru care votul prin corespondenţă ar fi cea mai bună variantă. În alte state, de exemplu, am întâlnit dorinţa românilor de a vota la secţie de vot, întrucât ei consideră că aşa e cel mai bine. În alte state am întâlnit varianta de tipul „indiferent cum, dar să ni se garanteze dreptul de vot”. Pot să vă spun ca un lucru comun, pe care şi eu îl împărtăşesc, că foarte mulţi oameni cu care am vorbit – şi nu am pretenţia că am consultat întreaga diasporă, nici n-aveam cum – au spus că ideea de a se preînregistra ca intenţie că vrem să participăm la vot nu e rea, pentru că ajută autorităţile să se organizeze. Discuţiile care au fost la alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie (…) aveau la bază faptul că mulţi oameni au dorit să-şi exercite dreptul de vot şi din cauza aglomeraţiei n-au putut să o facă. Scopul este să garantăm cetăţenilor dreptul de vot.

AGERPRES: Ideea aceasta cu preînregistrarea vine, presupun, după modelul francez, dar ar trebui făcută cu mult timp înainte. Dacă nu încep procedurile cât mai repede se va întâmpla ca şi la alegerile viitoare să fie aceeaşi problemă.

Angel Tîlvăr: Eu cred că în ceea ce priveşte votul pentru parlamentare şi prezidenţiale este timpul fizic necesar să se reglementeze într-o manieră riguroasă acest lucru. N-aş spune că suntem ieşiţi din termen aici, dar cred că interesul este să facem un lucru bun, pentru că a modifica în permanenţă legislaţia electorală cred că este un lucru greşit. Trebuie să facem un lucru o dată pentru cât mai mult timp, ca oamenii să ştie să-şi educe copiii, să se educe ei înşişi în acest scop pentru că dreptul la vot este unul fundamental şi trebuie garantat tuturor cetăţenilor, indiferent că sunt în interiorul graniţelor sau în afara hotarelor.