Ministrul Energiei: Pregătim o reformă a pieţei gazelor. 40% din consumul României se va tranzacţiona pe bursă

Ministerul Energiei pregăteşte o ordonanţă de urgenţă în acest sens, pentru modificarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale, care ar putea fi aprobată de Guvern în luna septembrie.

Ministrul a subliniat că, în acest fel, preţurile vor deveni transparente pentru toată lumea, iar pe piaţă vor intra mai mulţi jucători decât există în prezent, ceea ce va permite consumatorilor finali să obţină cel mai bun preţ. Aceasta va fi o adevărată reformă a sistemului, în condiţiile în care, în prezent, 98,5% din gaze sunt comercializate prin contracte bilaterale, contracte care au fost interzise pe piaţa de energie electrică.

Grigorescu a mai spus că o parte dintre actorii cunoscuţi din piaţă doresc amânarea reformei, întrucât modul tradiţional de derulare a tranzacţiilor le este favorabil şi, odată cu aceste modificări, ar putea pierde cote de piaţă. Însă, în opinia sa, a venit momentul să trecem la mecanisme noi, moderne şi transparente, care să stimuleze dezvoltarea sectorului românesc al gazelor.

Referitor la pregătirile pentru listarea Hidroelectrica, ministrul a arătat că, în prezent, se lucrează cu motoarele turate la maximum. Deşi încă nu poate spune cu certitudine dacă iarna aceasta sau primăvara anului viitor vor fi momente optime pentru lansarea la bursă, Grigorescu afirmă că Hidroelectrica are toate şansele să fie una dintre cele mai reuşite listări ale României.

Ministrul Energiei a mai vorbit în interviu despre situaţia de la complexurile energetice Oltenia şi Hunedoara, dar şi despre starea tehnică a sistemului de termoficare din Capitală.

Care sunt intenţiile ministerului privind modificarea Legii gazelor?

Victor Grigorescu: Cred că sintagma în sine, ‘modificarea Legii gazelor’, ne spune foarte puţin despre ceea ce urmează să facem, despre reforma pe care o pregătim în sectorul gazelor naturale. Ceea ce facem în esenţă este că pentru prima dată transparentizăm serios piaţa gazelor naturale, aşa cum de fapt ne-am şi angajat prin programul de guvernare: să stimulăm tranzacţiile de gaze naturale pe bursă. Intenţia noastră este să impunem un procent minim de tranzacţionare pe pieţe centralizate, atât pentru producători cât şi pentru furnizori, iar dacă acest procent nu va fi respectat, vom impune amenzi semnificative care se raportează la cifra de afaceri.

Este foarte important de menţionat de ce facem acest lucru şi o să dau un simplu exemplu pentru a ilustra situaţia în care ne găsim în momentul de faţă. Astăzi, doar 1,5% din consumul României se tranzacţionează pe piaţa centralizată. Restul de tranzacţii se desfăşoară prin intermediul contractelor bilaterale. Ţinta noastră este să ajungem să tranzacţionăm în jur de 40% din consumul României, ceea ce echivalează cu consumul din zona consumatorilor casnici. Ca atare, principalul beneficiar al acestei prevederi este consumatorul final, pentru că este prima dată când vom obliga furnizorii care livrează gaze în sectorul casnic să achiziţioneze aceste gaze într-o manieră transparentă, nediscriminatorie şi în condiţii echitabile, nu prin contracte bilaterale pe care nu le poate verifica nimeni şi care nu oferă în primul rând o imagine exactă asupra costurilor la gaze naturale. Va fi prima dată când veţi putea vedea cum în practică se formează acest preţ al gazelor naturale.

Este un pas esenţial pentru a crea o piaţă funcţională şi atractivă, atât pentru furnizori, cât şi pentru producătorii de gaze naturale. Aceştia pot să aibă o piaţă funcţională, să fie interesaţi să investească în activităţi de explorare şi de producţie pentru a descoperi şi a comercializa noi rezerve de hidrocarburi. România are în momentul acesta un potenţial gazier semnificativ şi acesta este unul dintre instrumentele pe care noi le vom pune la dispoziţie producătorilor de gaze naturale.

Sigur că măsura o privim dincolo de ceea ce trebuie să facă Ministerul Energiei, nu o privim ca un instrument singular. Vom solicita şi altor instituţii să adopte elemente de legislaţie secundară absolut necesare pentru ca această iniţiativă a noastră să se transpună în realitate şi să atingă întreg efectul şi în special vom solicita colegilor de la ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei – n.r.) să adopte metodologiile pentru a se crea o piaţă de echilibrare şi o piaţă spot a gazelor naturale, aspecte pe care de fapt le-am solicitat încă din această vara. Era o mai veche dorinţa a noastră să avem aceste două pieţe funcţionale.

Trebuie să spun că, în acelaşi context, mă refeream la ANRE, sunt cu siguranţă îngrijorat de situaţia codurilor reţelei. Şi codurile reţelei reprezintă un element important pentru a avea o piaţă funcţională. Îmi amintesc că despre acest cod al reţelei discutam în iarna anului trecut, în plină iarnă cu temperaturi scăzute când ne întrebam cum anume funcţionează situaţiile contractuale între producători, transportatori şi furnizori de gaze naturale. Ne plângeam atunci că aplicarea codului fusese amânată pentru o perioadă care trecea spre primăvară şi ne-am propus cu toţii atunci că înainte de începerea acestei ierni vom avea un cod funcţional. Sunt extrem de îngrijorat de faptul că acum se discută despre intrarea în vigoare a codului reţelei la 1 noiembrie, ceea ce în opinia mea este extrem de târziu. Noi am făcut eforturi la Ministerul Energiei pentru a media între toate părţile interesate, dar sigur nu suntem noi cei care adoptăm această modificare, dar îmi exprim o îngrijorare extremă cu privire la acest aspect şi trebuie să recunosc că nu îmi doresc o amânare. Intenţia şi dorinţa noastră a fost de a finaliza acest lucru cât mai repede cu putinţă.

Revenind la discuţia despre piaţa gazieră, eu cred că suntem într-un moment de cotitură pe piaţa gazelor. Suntem într-un moment în care avem certitudinea că avem un sector puternic, că avem rezerve, potenţial la Marea Neagră şi nu numai, pentru că au apărut şi alte descoperiri în ultimele luni în România. Vorbim despre cel mai important proiect de infrastructură, mă gândesc la BRUA, infrastructură de viitor de 528 de kilometri de conductă. Cred că a venit momentul să discutăm despre o evoluţie pe parte de piaţă şi de transparentizare şi de mecanisme noi, moderne, care să stimuleze dezvoltarea acestui sector.

Aţi avut discuţii cu operatorii din piaţă pe această temă?

Victor Grigorescu: Am avut discuţii cu mai toţi operatorii din piaţă şi cu asociaţiile de profil. Sigur că poate niciodată nu este un moment potrivit pentru reformă şi poate pentru mulţi ideea aceasta s-ar dori amânată. Eu cred însă că trebuie să fim ambiţioşi, că suntem la momentul oportun, cred că începem cu un pas important de a stabili un procent minim de tranzacţionare. Nu e ceva ce am face numai noi, s-a făcut şi în Olanda, s-a făcut şi în alte ţări şi s-a dovedit o strategie eficientă. Această strategie va trebui să continue în anii următori, pentru că la sfârşitul acestei decade, când o să avem o conductă de mare presiune, BRUA, construită, şi rezerve din Marea Neagră sper eu intrate înspre comercializare, o să avem şi o piaţă care să fie cu adevărat funcţională, nu neapărat în beneficiul românilor şi al României, ci poate al întregii regiuni. Eu cred că prin acest pas ne situăm în zona de avangardă a reglementărilor din zona gazelor.

Cine doreşte amânarea acestei reforme?

Victor Grigorescu: Cred că există un soi de tendinţă de a temporiza lucrurile, dar nu este legată neapărat de un actor din piaţă. Cu siguranţă că o astfel de reformă de transparentizare îi va scoate din zone tradiţionale pe câţiva dintre actorii cunoscuţi, pentru că, obligând furnizorii să achiziţioneze gaze într-un asemenea procent de pe bursă îi aduce şi pe cei care importă din alte surse din afară României pe bursă.

Ne-am obişnuit în România să tot vorbim despre ceea ce ar trebui să facem şi să spunem că cel mai bun moment e mâine. Cred că toţi vom avea de câştigat din acest lucru, şi actorii de piaţă, şi producătorii, şi până la urmă consumatorul final şi ideea că pe resursele noastre există o transparenţă. Ştim ce se întâmplă cu gazele naturale din România. Acesta este un pas foarte important pentru perioada următoare, pentru anii care vin.

Pentru consumatori care vor fi principalele avantaje?

Victor Grigorescu: Cu siguranţă posibilitatea de a obţine cel mai bun preţ din piaţă. Prin faptul că tranzacţiile sunt transparente, pentru că ştii de la cine se cumpără şi cu ce preţ se cumpără, prin faptul că va exista o competiţie reală şi între producători pentru a obţine un preţ competitiv şi pentru a-şi desface gazele naturale. Cred că este, ca şi în alte sectoare, un mecanism absolut ok care şi-a dovedit eficienţa peste tot. Ne uităm şi la piaţa energiei electrice, unde ştim foarte bine că 100% din tranzacţii sunt pe bursă, zero tranzacţii sunt permise prin intermediul contractelor bilaterale. Sigur că nu ne aflăm într-o poziţie similară şi nu vrem să trecem în pas radical, dar exemplul este unul încurajator şi arată că funcţionează în beneficiul consumatorului, în mod cert. Vor fi mai mulţi actori în piaţă, mai multă competiţie, şi de o parte, şi de alta.

Unde se vor face toate aceste tranzacţii?

Victor Grigorescu: Există în acest moment două platforme. Nu am să le numesc, ca să nu favorizez pe cineva în mod particular. Sunt cel puţin două platforme cunoscute pe care se tranzacţionează deja energie şi care sunt pregătite să preia următoarele tranzacţii. Există şi tranzacţii de gaze naturale pe SEAP. Sunt autorităţi care au scos o licitaţie pe SEAP cu contracte de gaze naturale.

Dar, cum spuneam, voi solicita şi ANRE să dezvolte mecanisme de piaţă de echilibrare şi de piaţă spot, astfel încât să avem toată paleta de instrumente necesare. Din punctul nostru de vedere, noi suntem neutri, ne dorim competitivitate, servicii bune, ne dorim ca mai târziu aceste platforme să se dezvolte şi în alte direcţii, poate să existe şi contracte forward şi posibilitatea de a face hedging şi instrumente sofisticate. Ne dorim implicarea sectorului bancar în zona aceasta, pentru că e, totuşi, o piaţă importantă şi există metode mai sofisticate prin care poţi să îţi acoperi riscul pe termen lung. Este nevoie să începem de undeva şi acesta este pasul corect.

Care este calendarul pe care vi-l propuneţi?

Victor Grigorescu: Ne gândim ca tranzacţionarea să înceapă din 2017.

Acum pregătiţi un proiect de ordonanţă de urgenţă?

Victor Grigorescu: Da. Am avut o rundă de consultări cu actorii din piaţă. Vom intra apoi într-o perioadă de consultare publică şi, în funcţie de evoluţia procesului intern de avizare, îl vom înainta spre aprobare cât de curând. Intenţia este să facem acest pas în cursul lunii septembrie.

Care este situaţia la Complexul Energetic Oltenia?

Victor Grigorescu: Complexul Energetic Oltenia este în plin proces de restructurare şi, chiar dacă situaţia nu e la fel de complicată ca la Complexul Hunedoara, unde avem insolvenţă, şi Oltenia este într-o situaţie de restructurare care se impune. Anul trecut am avut pierderi de peste 900 de milioane de lei. Anul acesta am aprobat un buget fără pierderi, cu reduceri de cheltuieli, într-un context în care avem şi reduceri de venituri, pentru că piaţa energiei anul acesta a recompensat mai puţin, preţurile au fost mai mici. Acest buget de restructurare şi eficientizare prevede şi disponibilizări de personal, mai ales în zonele unde se înregistrau pierderi financiare semnificative.

Cred că partea cea mai complicată e că mă întrebaţi care este situaţia de acolo. Din nefericire, Complexul Oltenia funcţionează într-un mediu local aparte, care în trecut s-a dovedit extrem de toxic pentru companie, care a căpuşat-o, care a influenţat-o politic pentru interes personal sau a direcţionat resursele oriunde în altă parte decât pentru binele oamenilor sau pentru binele comunităţii. Există şi azi o rezistenţă puternică la schimbare şi acest lucru este evident. În continuare apar dosare penale, ingerinţe grosolane ale politicului în actul de conducere a companiei şi sunt sigur că din punctul acesta de vedere curăţenia nu se va opri aici, sub toate aspectele ei.

Pe de altă parte, există şi zone de acţiune pozitivă. Complexul Oltenia a semnat cu Ministerul Energiei de curând contracte de finanţare a investiţiilor într-o serie de grupuri energetice, contracte de modernizare a căror sumă este în jur de 21 de milioane de euro. Complexul Oltenia negociază construcţia unui grup energetic nou, proiect în asociere cu un investitor străin şi eu sper că acest proiect va fi finalizat şi că vom putea să aducem o investiţie de peste 200 de milioane de euro în Gorj, cu toate avantajele care revin de aici.

Şi aici există rezistenţă, şi aici lucrurile au trenat, poate din lipsă de pricepere, alteori din reavoinţă, însă noi vom continua să fim alături de cei care vor să dezvolte activitatea complexului, să aducă investiţii extrem de importante în această zonă. Aceasta chiar dacă sunt unii care spun că trebuie să menţinem linişte, că restructurarea nu se face înainte de alegeri. Mă întreb: linişte pentru cine şi linişte pentru ce? Pentru voturi? Pentru avantaje politice? Eu cred că, dacă am accepta o asemenea linişte, ar fi liniştea dinaintea dezastrului, o linişte a iresponsabilităţii. Cred că oamenii au nevoie de ajutor, de adevăr şi de eforturi care să ducă spre redresarea situaţiei, atât la nivelul societăţii, cât şi la nivelul întregii comunităţi, pentru că vorbim de zone monoindustriale, şi nu de păstrarea unei linişti înşelătoare, în care, cu bună ştiinţă, să ignorăm ceea ce trebuie făcut în această societate.

Ce informaţii aveţi în legătură cu posibile nereguli care s-ar face la listele de disponibilizări?

Victor Grigorescu: În afară de informaţiile vehiculate în spaţiul public, pe care le cunoaşteţi, am primit şi eu sesizări directe pe conturile de socializare sau pe alte mijloace, inclusiv din zona de avertizare de integritate, şi nu sunt informaţii semnificativ diferite faţă de cele pe care le ştiţi. Nu am făcut altceva decât să reacţionez la o situaţie care mi se pare inacceptabilă. Cel mai rău lucru este să condiţionăm acordarea unor drepturi de şpăgi. În general, ideea de a plăti şpagă pentru orice mi se pare inacceptabilă. Dacă aceste semnalări vor continua, vom interveni. Sper însă să nu fie nevoie, pentru că până la urmă este vorba de o asumare firească a responsabilităţii în actul de conducere.

Şi, dacă este adevărat, ce veţi face?

Victor Grigorescu: În primul rând, cei care trebuie să ia măsuri sunt cei din conducerea companiei, de la vârful companiei până la cei care sunt responsabili. Măsuri pot fi de la măsuri administrative, de la o transparenţă în ceea ce priveşte procesul de constituire a listelor şi de aplicare a acestui plan de restructurare, până la sesizarea organelor abilitate, dacă există elemente clare care să ducă la identificarea unor acte de corupţie. Legea spune că orice cetăţean al României care are cunoştinţă despre o faptă penală are obligaţia nu doar morală de a aduce la cunoştinţă acest lucru organelor abilitate.

 Ce ne puteţi spune despre situaţia de la Complexul Energetic Hunedoara?

Victor Grigorescu: La Complexul Energetic Hunedoara situaţia este un pic mai complexă, pentru că deja această societate se află într-o situaţie de insolvenţă. Cum ştiţi, la începutul verii, în urma dezbaterii din Comitetul de minerit, noi am anunţat planul de restructurare, care sunt componentele acestuia şi ce urmează să facem şi nu facem altceva decât să îl punem în practică. Am notificat deja Comisiei Europene intenţia de a include două din cele patru mine în programul de închidere şi purtăm acum discuţii pentru a definitiva acest proces şi a face toate actele necesare. Am iniţiat şi o serie de disponibilizări care erau absolut necesare datorită situaţiei companiei şi am aprobat într-o şedinţă de Guvern anterioară venituri de completare pentru aceşti oameni şi sigur că în paralel urmărim şi un plan de salvare a activelor care sunt viabile din această societate.

Urmărim cu multă atenţie şi acţiunile administratorului judiciar şi ale creditorilor, pentru că şi ei joacă un rol extrem de important. Intenţia noastră este ca activele viabile să fie transferate unei societăţi noi. Sunt mai multe opţiuni legale în sensul acesta, astfel încât să obţinem o structură de producţie care să răspundă la ceea ce noi am identificat ca fiind o nevoie a României din punctul de vedere al asigurării securităţii energetice şi al asigurării continuităţii în aprovizionarea cu energie. Vorbim de două grupuri de circa 400 de MW şi de perimetrele miniere aferente. Rolul acestei societăţi până la urmă va fi să asigure acea cantitate de energie de care sistemul energetic are absolută nevoie, de care sistemul energetic nu se poate lipsi.

Sigur că efortul lor trebuie recunoscut în tarife, va trebui compensat ca atare pentru că este un serviciu public până la urmă, acesta de a asigura continuitatea în aprovizionare, şi lucrăm cu Comisia Europeană pentru a parcurge toate procedurile necesare şi pentru a structura corect acest mecanism. Care este rolului lui: să se asigure că această societate salvată nu va mai intra niciodată pe pierderi şi nu vom repeta greşelile pe care le-am făcut atunci când am constituit acest complex, cu nici patru ani în urmă, şi să nu mai ajungem, sper eu, niciodată în această situaţie.

Este foarte important de spus că alternativa la acest proces de restructurare este falimentul şi pierderea tuturor locurilor de muncă. Şi sunt unii care probabil din inconştienţă sau din necunoaştere vorbesc extrem de lejer, în aceste momente extrem de grele, de greve şi de proteste. Poate că cel mai greu lucru pentru o societate aflată în această situaţie extrem de delicată, pe muchie de cuţit, este să intre în această spirală autodistructivă. Un asemenea demers ar împinge societatea către prăpastie, cu atragerea unor consecinţe extrem de negative pentru întreaga zonă a Văii Jiului. Eu cred că cei care incită la astfel de acţiuni, din orice considerente, chiar şi din necunoaştere, ca să nu mă gândesc la nişte considerente de natură electorală, eu cred ca aceşti oameni nu vor binele Văii Jiului. Însă sunt totuşi optimist, pentru că am întâlnit şi oameni care în condiţii extrem de dificile şi-au asumat totuşi o responsabilitate şi au lucrat împreună cu noi şi continuă să lucreze pentru a structura un program de eficientizare şi de tăiere de costuri.

Din păcate, nu putem să evităm acest proces de tăiere de costuri, dar la sfârşitul lui vom salva ceea ce este de salvat şi eu cred că aceşti oameni sunt cei care cu adevărat gândesc nu numai la binele de astăzi al lor personal, ci şi la binele întregii comunităţi şi la perspectiva ei pe termen lung, pentru că eu am convingerea că această restructurare va permite ca ceea ce rămâne la Hunedoara să fie viabil pentru o perioadă de timp suficient de lungă. Vorbim de nişte ani buni de zile, în care sigur că ne vom dori să vedem în Hunedoara şi nişte investiţii, modernizări, poate capacităţi care folosesc şi alţi combustibili. Există încă la Complexul Energetic Hunedoara o infrastructură industrială solidă.

N-am spus niciodată că restructurarea în Valea Jiului va fi uşoară. N-am promis nimănui că vom putea să evităm tăieri de costuri, chiar dureroase, dar am promis că vom scoate la sfârşit o societate care va supravieţui, iar eu unul de această promisiune mă voi ţine, în ciuda tuturor obstacolelor. Atât cât ţine de noi, cu siguranţă vom face şi nu ne vom da în spate de la ceea ce este necesar de făcut.

Care este stadiul pregătirilor pentru listarea Hidroelectrica?

Victor Grigorescu: Se lucrează în momentul acesta cu motoarele turate la maximum. Sigur, este un proces complex, sunt multe lucruri de făcut în Hidroelectrica, de la clarificare a situaţiei unor active, a patrimoniului societăţii, la clarificarea direcţiilor de dezvoltare în următorii ani, de exemplu a proiectelor de modernizare, a proiectelor de extindere pe care societatea le are. Sunt de clarificat aspecte legate de investiţii trecute, unele dintre ele care au rămas ancorate într-o filosofie care astăzi nu mai este pentru Hidroelectrica de actualitate. Trebuie recrutată o conducere corporativă definitivă. Cum ştiţi, conducerea este în momentul acesta interimară, chiar dacă Hidroelectrica are un Consiliu de Supraveghere extrem de bine închegat şi care poate să îşi asume acest proces.

Hidroelectrica a ieşit de puţină vreme din insolvenţă. Lucrăm în momentul acesta pentru a aduce toate aceste lucruri la zi, pentru a putea prezenta investitorilor un prospect de emisiune care să fie coerent, care să ofere încredere şi care să ne permită să atragem în societate o sumă de bani apreciabilă. Eu cred că Hidroelectrica are potenţial să fie una dintre cele mai reuşite listări ale României, dacă e să considerăm preţul per acţiune.

Dar trebuie să prezentăm investitorilor şi să ne oferim şi nouă înşine o viziune coerentă apropo de ce va face Hidroelectrica în următorii ani. Sigur că, după patru ani de insolvenţă, să articulezi această viziune peste noapte este imposibil. Ca atare, eu cred că procesul merge cu viteza potrivită, chiar dacă poate mai există reflexe întârziate, dar merge în direcţia corectă. Sunt oameni profesionişti implicaţi, sunt comisii care analizează, sunt consultanţi care analizează toate lucrurile acestea şi cred că avem deja claritate cu privire la o sumă de aspecte importante. Şi procesul merge înainte.

Vom vedea, dacă întrebarea care va urma este când veţi putea lista Hidroelectrica, vom vedea… Eu mi-aş dori ca acest proces să se întâmple în momentul just, adică în momentul în care putem să obţinem cel mai bun preţ din piaţă şi nu înainte ca aceste pregătiri să fie finalizate. Noi ne-am asumat în programul de guvernare că vom duce procesul până la capăt, că vom continua aceste pregătiri. Rămâne de văzut dacă iarna aceasta este un moment potrivit sau poate în primăvara anului viitor, dar sunt nişte elemente tehnice asupra cărora trebuie să avem claritate înainte de a lua o asemenea decizie. Dar cu siguranţă că, dacă acest moment se va ivi pe parcursul mandatului acestui Guvern, o vom face. Avem elementele ca să facem această listare.

Se discută de o eventuală insolvenţă a Hidroserv. Va afecta cumva procesul de pregătire a listării?

Victor Grigorescu: Nu aş vrea să comentez asupra situaţiei Hidroserv dintr-un motiv simplu: Hidroserv este o companie deţinută sută la sută de Hidroelectrica, iar Hidroelectrica are un Consiliu de Supraveghere şi un directorat care au ca sarcină să gestioneze situaţia inclusiv a companiilor pe care Hidroelectrica le deţine. Hidroserv este o societate care nu a fost restructurată nici în perioada de insolvenţă. Ea a rămas cumva aşa, într-o zonă de neatins, mi se pare mie, până în momentul de faţă, şi cred că această situaţie trebuie lămurită. Este un lucru firesc ca înainte de procesul de listare compania să aibă o situaţie clară şi să se închidă zonele cu pierderi sau să asaneze aceste zone de pierderi economice. De exemplu, dacă îmi amintesc, numai la listarea Electrica, înainte de listare, o parte din societăţile de servicii energetice a intrat în lichidare, o altă parte a fost restructurată şi pentru o altă parte a existat un angajament că va fi, ulterior procesului de listare, restructurată.

N-aş vrea să comentez asupra aspectelor tehnice, ce ar trebui făcut acolo, deşi am avut discuţii cu conducerea societăţii şi cu Consiliul de Supraveghere, dar am convingerea că fac ceea ce trebuie făcut şi anume adoptă acele decizii care sunt economic importante pentru companie şi care ţin cont şi de faptul că Hidroelectrica are totuşi nevoie de o societate puternică şi de o zonă puternică de asigurare a mentenanţei hidroagregatelor. Şi eu cred că acest lucru este conştientizat la nivelul societăţii. Dacă mă gândesc, anul acesta Hidroelectrica a produs cea mai mare cantitate de energie din istorie într-o zi. Asta înseamnă că practic gradul de disponibilitate a agregatelor este unul dintre cele mai mari din istoria societăţii. Ele sunt funcţionale, sunt întreţinute, dar acest proces trebuie să continue. De servicii energetice este nevoie. Acum, care este modul optim de a organiza acest lucru, acest sistem de mentenanţă, cu siguranţă este un lucru care trebuie decis la nivelul factorilor de conducere din societate.

Care mai este situaţia relaţiei ELCEN-RADET? Ce ne aşteaptă la iarnă?

Victor Grigorescu: Am convingerea că ne aşteaptă un sistem de termoficare care să livreze cetăţeanului apă caldă şi căldură. Dar nu ne aflăm într-o situaţie facilă. Problema care grevează asupra societăţii (ELCEN – n.r.) este cea a resurselor financiare. Am întreprins în această vară o sumă de măsuri extrem de importante pentru a asigura viabilitatea tehnică a sistemului. Am învăţat experienţa anului trecut, când am venit cu ideea de a asigura dispecerizarea comună a circulaţiei agentului termic în Bucureşti între ELCEN şi RADET, astfel încât să evităm sincope în care populaţia are de suferit. Am venit în acest an cu un lucru suplimentar, şi anume am pus la punct un plan comun de executare a reparaţiilor, să ne asigurăm că totul este reparat de o manieră coerentă şi să nu ne trezim că unii repară ceea ce alţii nu folosesc şi să irosim resurse.

La ultima întâlnire cu doamna primar general, am propus să facem, în premieră, o simulare de scenarii de avarie, de exemplu cu întreruperea unor CAF-uri (cazane de apă fierbinte – n.r.) şi unor CET-uri şi cu transferul sarcinii pe alte unităţi de producţie, astfel încât să ne asigurăm că ambele societăţi ştiu exact ce manevre trebuie să întreprindă în orice moment şi această preluare să se producă cu un minim de întârziere. Anul trecut am avut dispute nenumărate în presă şi sincope din acest punct de vedere. Cred că, din punct de vedere tehnic, suntem într-o zonă în care avem certitudinea că premisele sunt bune. Faptul că există deja o dispecerizare comună şi faptul că există intervenţii în comun şi o planificare comună în vară, mă aştept ca, din punct de vedere tehnic, sistemul să fie funcţional.

Rămâne, într-adevăr, chestiunea asigurării finanţării. ELCEN a făcut ceea ce trebuia pentru a asigura contracte de gaze, pentru a asigura că, cel puţin din punct de vedere juridic, cantităţile sunt contractate şi sunt la dispoziţia noastră, deci din punctul de vedere al Ministerului Energiei am făcut încă din timp, din luna august, toţi acei paşi ca să se asigure că sistemul este funcţional.

Rămâne această parte a finanţării, pe care am discutat-o cu doamna primar general şi amândoi suntem conştienţi că este necesar să asigurăm finanţarea agentului termic în Capitală, ştim şi sumele care sunt necesare. Avem o evaluare preliminară şi vorbim de 260 de milioane de lei. Am făcut demersuri pe lângă Primăria Capitalei pentru a asigura aceste fonduri. Dânşii îşi fac în acest moment calcule, fac analize să vadă cum s-a construit această sumă. Vom continua discuţiile, pentru că este extrem de important să asigurăm finanţare. Atâta timp cât există finanţare, în Bucureşti, excluzând avariile intempestive sau accidentele care pot să apară dincolo de controlul nostru, eu cred că sistemul va fi în această iarnă funcţional.

Sigur că mi-aş fi dorit să avem un plan mai ambiţios. Am început în această vară discuţii cu câteva instituţii financiare internaţionale pentru a gândi un plan integrat de restructurare a sistemului de termoficare în Bucureşti, dar este devreme să vorbim despre acest lucru. Avem şi o gândire pe termen lung. Dincolo de ceea ce facem pentru această iarnă, continuăm să depunem eforturi şi pentru a identifica o soluţie pe termen lung. Nu este un lucru simplu, vă amintesc că avem aproape un miliard de euro datorii între companii, acumulate de-a lungul vremii.