„Cum am putea, oare, după Hitler şi Auschwitz? Istoria lasă urme mult timp”, spune el într-un interviu încrucişat cu economistul francez Alain Minc, cu ocazia marcării, marţi, la Berlin, a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elysée.
„Nici măcar nu suntem geloşi pe Franţa şi Marea Britanie, care reprezintă adevărate puteri în politica externă. Acest lucru se poate vedea în Mali, dar l-am văzut şi în Libia şi, un pic, în Siria”, recunoaşte Schäuble.
„Nu refuzăm să ne asumăm responsabilităţi, ci ne raportăm altfel la puterea militară”, a adăugat el.
Germania, care şi-a exprimat în mai multe rânduri susţinerea faţă de Franţa cu privire la intervenţia în Mali, a trimis joi seara două avioane de transport, de tip Transall, ca susţinere logistică acordată Comunităţii Economice a Statelor Africii de Vest (CEDEAO).
Ea a anunţat totodată acordarea unui ajutor umanitar, în valoare de un milion de euro, destinat refugiaţilor din ţări vecine cu Mali, dar şi trimiterea unor persoane în vederea formării unor trupe africane.
Populaţia germană este în general reţinută faţă de orice intervenţie armată în străinătate. Aproximativ 59% dintre germani s-ar opune, de altfel, unei intervenţii militare germane în Mali, porivit unui sondaj publicat sâmbătă.
Însă oficiali politici, unii din cadrul partidului conservator al cancelarului Angela Merkel, au apreciat că ţara lor nu a făcut suficient în acest sens.
În martie 2011, Berlinul şi-a ofensat aliaţii occidentali, abţinându-se, alături de China şi Rusia, în cursul unui vot la Consiliul de Securitate al ONU asupra recurgerii la forţă împotriva armatei fostului dictator libian Muammar Kadhafi.