Mitroi: Posibilitatea de a opta între Pilonul I şi Pilonul II este o măsură corectă. Pilonul I are minusul ne-personalizării contribuţiilor

‘Oferirea opţiunii de alegere între cele două sisteme – privat şi de stat – dar şi reducerea semnificativă a necruţătorului comision de 2,5% iniţial (1,7%, doar recent) sunt două măsuri corecte. Acest coeficient perceput iniţial, lipsit de curtoazie profesională, cumulează un minus semnificativ din capitalizarea portofoliului prezent (pentru calculul performanţei investiţionale există multe cercetări academice şi profesionale în care adevărul este, de obicei, la mijloc). Sistemul Pilonului 1 are marele minus al ne-personalizării contribuţiilor. Dacă sistemul ar putea găsi o soluţie de nominalizare a portofoliilor individuale, cu posibilitatea de transfer, de moştenire, de transformare în rentă viageră, ar fi un competitor letal pentru Pilonul 2’, a declarat, pentru AGERPRES, analistul economic.

În viziunea lui Adrian Mitroi, Pilonul II de pensii reprezintă un model de afacere scump şi ineficient, ‘care primeşte uşor şi de-a moaca acele contribuţii alocate, şi nu câştigate’.

‘Sistemul Pilonului 2 este, în schimb, un model de business scump şi ineficient, comod şi rentier fără risc, care primeşte uşor şi de-a moaca acele contribuţii alocate şi nu câştigate, pe care le administrează prudent după cote bine impuse şi controlate de autorităţi, dar după costuri prea mari, monopoliste. Pilonul 2 este o schemă automată de investiţie, cu risc administrat impecabil, cu automatizare a procesului de economisire, dar cu randamente mai mari decât dobânda la bancă. Sistemul este verificat, bun şi recomandabil. Sunt un investitor dedicat în acest sistem şi predau cu optimism studii de caz despre avantajele lui, dar ca şi client sunt nedumerit de întârzierea cu care sistemul pare că e dispus să îşi îndrepte erorile. Ecosistemul 2 pare preocupat doar de slăbiciunile competiţiei, sistemul Pilonul 1, de parcă noi, cei ignoranţi, nu le-am cunoaşte, chiar mai bine. Mai ales că noi, investitori individuali, ştim să măsurăm performanţa chiar mai bine decât par să o facă investitorii instituţionali. Noi ne plătim facturile şi telefonul copiilor cu sume reale, nu cu procente’, a explicat Mitroi.

Acesta consideră că soluţia minimală a Pilonului I trebuie neapărat ajutată de cea mai eficientă, a combinaţiei Pilonului 1 cu 2, dar cea optimă este mixtul 1, şi 2, 3. ‘Un cetăţean deştept financiar, indiferent de gradul său de educaţie sau de avere, ştie că, până la urmă, cea mai bună soluţie este cea dificilă şi mai grea – construirea de portofoliu diversificat al unui individ informat care înţelege tarele fiecărui sistem, dar care foloseşte avantajele ambelor’, a spus analistul.

Pe de altă parte, Adrian Mitroi susţine că sistemul privat de pensii este esenţial oricărei economii moderne şi prospere.

‘Argumentul competiţiei favorabile consumatorului, între cele două sisteme – cel privat şi cel de stat – este minor, fragil şi foarte puţin robust din punct de vedere statistic – financiar; la fel, argumentul performanţei superioare al oricărei dintre sisteme este, din nou, calculat şi prezentat partinic, dar şi parţial. Sistemul privat de pensii este esenţial oricărei economii moderne şi prospere; alocarea competitivă a capitalului, cea pe care o reuşeşte sistemul privat, dovedeşte capacitatea cea mai potrivită de finanţare a cerinţelor noastre de dezvoltare. Achiziţia de titluri de stat pe termen lung de către fondurile private de investiţii şi de pensii finanţează cel mai favorabil proiectele naţionale pe termen lung. În plus, aceste vehicule investiţionale care măsoară foarte atent riscul şi caută disciplinat recompensa, evaluează şi tranzacţionează în mod constant acţiuni sau obligaţiuni, asumând astfel riscul investiţional, cel care creează impetus antreprenorial inovativ şi în final performanţa economică, uzufructul esenţial unei societăţi capitaliste performante’, consideră profesorul în ştiinţe comportamentale.

În acelaşi timp, Mitroi vorbeşte despre un ‘compromis eficient’, respectiv administrarea unui fond de investiţii şi pensii individual, construit de către fiecare din noi.

‘Analiza cea mai serioasă a mentenanţei randamentului investiţional în viitor nu pune mare preţ pe reuşitele din trecut. Atât pentru administratorul public, cât şi pentru managerul privat de pensii nu va fi uşor să protejeze puterea de cumpărare a pensiilor noastre viitoare, în scenariul cel mai plauzibil al dobânzilor în creştere; acest scenariu este ‘clear and present danger’ pentru majoritatea bancherilor centrali, băncilor comerciale, fondurilor de investiţii şi de pensii. Din această dilemă a contribuabilului – investitor – viitor pensionar se poate evidenţia soluţia de compromis eficient – cea de administrare a unui fond de investiţii şi pensii individual, construit de fiecare din noi. Acest fond individual investiţional poate să ţintească interesul clientului – ultimul pe listă ca de obicei, urmărind sistematic şi riguros creşterea puterii de cumpărare a pensiei viitoare. Dacă valoarea nominală a pensiei este un drept, valoarea ei reală este un privilegiu, iar pentru menţinerea acestui privilegiu, individul modern poate să devină mai priceput şi mai abil în managementul finanţelor sale personale. Pe cealaltă parte, slăbiciunile inerente sau intenţionate trebuie, însă, imediat adresate în favoarea consumatorului, viitor pensionar şi beneficiar direct al serviciilor de administrare, privată sau publică a pensiei. Ascunderea acestor defecte sub o pleiadă incorectă de argumente superficiale de tipul administrator bun vs. slab sau diferenţial de randamente investiţionale este fără folos pentru noi – cetăţeanul financiar consumator. O victorie la care am contribuit şi noi, consumatorii de ambele sisteme, prin opiniile critice despre comisioane şi costuri prea mari’, explică analistul.

Adrian Mitroi subliniază, totodată, că, în timp ce ‘noi suntem de fapt capitaliştii fără scrupule, cei care pun presiune pe randamente la depozite bancare sau la contul de pensii’, capitalul privat este administratorul banilor noştri.

‘(…) Capitalul privat este de fapt administratorul banilor noştri, iar noi suntem de fapt capitaliştii fără scrupule, cei care pun presiune pe randamente la depozite bancare sau la contul de pensii. Noi suntem deponenţii intransigenţi la bancă, cei care nu am putea admite să pierdem un ban din valoarea reală a economiilor noastre prin credite prost acordate sau repudiate de legi nefireşti, nesănătoase, nefezabile, inepte şi defetiste. Bătălia constantă a capitalismului financiar în favoarea noastră – acţionari, deponenţi, contribuitori la pensie, se face mai ales la bursa de valori, un alt mecanism esenţial şi excepţional al societăţii moderne. Bursa de valori şi întreg ecosistemul său instituţional (inclusiv fondurile private de pensii) sunt uneltele de construire şi mentenanţă a prosperităţii pentru fiecare din noi, dar mai ales pentru cei ce ne urmează. Astfel, oricât de precaut sau profitabil este patrimoniul administrat curent, contul privat de pensie are Marele Atu că poate fi transferat moştenitorilor în valoare clar definită. Care va fi puterea de cumpărare a acestui patrimoniu în viitor este subiect de dezbatere academică. În oglindă, aceasta este slăbiciunea majoră a sistemului public, cea de lipsă de individualizare a valorii patrimoniului pensiei. Această îmbunătăţire poate fi adresată în deliberările despre noul format la competiţiei dintre cele două sisteme’, a menţionat Mitroi.

Recent, ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a declarat, la un post de televiziune, că Pilonul II de pensii nu va fi naţionalizat, dar va deveni opţional. ‘Ne-am hotărât ce vrem să facem şi ce am comunicat de anul trecut, şi anume să fie opţional acest Pilon II. E bătut în cuie (…) Nu naţionalizăm, dar vom explica foarte clar tuturor persoanelor cotizante la acest Pilon II cât va fi pensia lor’, a afirmat Vasilescu.