“În perioada octombrie 2007 – august 2012 Rompetrol Rafinare a derulat un amplu program de investiţii, în vederea creşterii capacităţii de prelucrare a rafinăriei Petromidia de la 3,8 la 5 milioane de tone ţiţei/an, precum şi în vederea alinierii la cerinţele de calitate a combustibililor impuse de Uniunea Europeană” se arată într-o informare a grupului Rompetrol, remisă la solicitarea ECONOMICA.NET.
“Programul face parte din strategia Grupului Rompetrol şi a unicului său acţionar – KazMunayGas, de consolidare şi dezvoltare a prezenţei în regiunea Europei Centrale şi de Est, atât în România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, unde regăsim staţiile Rompetrol, cât şi în ţări precum Turcia, Serbia sau Grecia. De asemenea, acesta susţine obiectivul companiei de poziţionare între primele 25 de rafinării din Europa, în baza profitabilităţii şi a performanţelor operaţionale. Creşterea capacităţii la 5 milioane de tone/an va permite reducerea costurilor de operare, în special prin diminuarea costurilor specifice (pe tona de ţiţei prelucrat), folosind parţial rezervele de capacitate din instalaţiile existente” mai arată Rompetrol.
Grupul mai informează că, pe lângă creşterea capacităţii de rafinare, Petromidia a ajuns la standardele de mediu Euro 5, producând combusitibil cu conţinut redus de sulf (mai puţin de 10 ppm-părţi per milion) din ţiţei greu, de tip Ural, din ţările fostului spaţiu sovietic
Concomitent cu investiţiile în rafinărie, Rompetrol a finalizat şi construcţia terminalului marin de la Midia, destinat aprovizionării cu ţiţei, a extins capacitatea de export a carburanţilor şi GPL-ului din portul Midia, a modernizat şi automatizat complet parcul de rezervoare. În total, din 2007 până acum, KazMunayGas a investit două miliarde de dolari pentru susţinerea grupului Rompetrol. Doar pentru creşterea capacităţii la 5 milioane de tone investiţiile s-au cifrat la 380 de milioane de dolari.
Ce fac alţii: închid sau vând
Kazahii au investit sume de ordinul miliardelor în rafinăria de la malul Mării Negre în condiţiile unui mediu economic destul de dificil pentru activitatea de rafinare, atât în România cât şi în Europa. Preţul mare al petrolului pune presiune pe marjele de rafinare, multe unităţi au intrat pe pierdere, ba chiar unele rafinării din Europa au ajuns să fie vândute sau închise, continentul confruntrându-se oricum cu o criză de supracapacitate, dublată de o schimbare a mixului de produse: cererea pentru motorină este în creştere. La nivelul Europei, marja netă de rafinare a scăzut de la 2,68 USD/baril in 2007, 2,34 în 2008, 0,93 USD/Baril în 2009, până la -0,39 USD/Baril în 2010 si – 0,61 USD/Baril în 2011. În prima jumătate a acestui an, pierderea s-a amplificat (-2,52 USD/Baril).
Pe plan local, Petrom, cea mai mare companie petrolieră, a închis de mai multă vreme una dintre cele două rafinării (Arpechim) iar la cea de-a doua, Petrobrazi, a fost diminuată capacitatea de rafinare (până la 4,2 milioane de tone pe an ) astfel încât să rafineze doar ţiţeiul extras de Petrom din ţară, compania petrolieră anunţând că nu mai este interesată să facă trading.
Pe plan european, la începutul anului, cea mai mare companie independentă de rafinare de pe continent, Petroplus, a dat faliment, sub povara unei datorii de 1,7 miliarde de dolari. Compania opera cinci rafinării, în Elveţia, Franţa, Belgia, Germania şi Marea Britanie. De asemenea, în primăvară compania italiană Eni, prezentă şi pe piaţa noastră cu lanţul de benzinării Agip, a anunţat că închide, timp de un an, o rafinărie din Sicilia. Sunt doar câteva exemple , pentru că, potrivit unei analize Bloomberg, anul trecut în primăvară, nu mai puţin de 15 rafinării din Europa urmau să fie vândute sau închise, fiind deţinute de giganţi ai industriei petroliere, ca Chevron, Total sau Shell. O parte dintre tranzacţii s-au făcut deja iar unele rafinării au fost închise.
De altfel, atunci când s-a anunţat închiderea rafinăriilor Petroplus, în februarie acest an, şeful industriei petroliere din Franţa estima că, din cele 115 rafinării din Europa, 20-25 sunt fie pe lista închiderii fie pe cea a vânzării.