Modul de stabilire a penalităţilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale ar putea fi revizuit

Economica.net
23 05. 2013
bani_euro_23077100_68817900

În prezent, penalităţile de întârziere sunt stabilite în sumă fixă şi variază între 5% din obligaţiile fiscale principale stinse dacă stingerea se realizează în intervalul dintre a 31-a zi şi a 90-a zi de la scadenţă şi 15% dacă stingerea se realizează după mai mult de 91 de zile.

„Revizuirea modalităţii de percepere a penalităţilor de întârziere a fost făcută astfel încât să încurajeze conformarea voluntară în cea ce priveşte plata obligaţiilor fiscale. În acest sens, se propune înlocuirea penalităţii fixe de 5% sau 15% cu o penalitate de 0,02% pe zi de întârziere (7,3% pe an). Actualul sistem (penalitatea de întârziere de 5% sau 15%) încurajează plata voluntară până la împlinirea termenului de 90 de zile de la scadenţă, astfel că, după acest termen, contribuabilii nu mai sunt încurajaţi să achite impozitele şi taxele deoarece penalitatea de întârziere este aceeaşi (15%). Or sistemul propus diferenţiază cuantumul penalităţii de întârziere în funcţie de zilele de întârziere”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de act normativ.

Potrivit sursei citate, penalităţile de întârziere trebuie să constituie o sancţiune pentru neplata la scadenţă, calculată ca un procent la nivelul sumei neplătite, astfel încât aceasta să crească în raport cu valoarea sumei neplătite şi cu perioada de întârziere.

Pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată se datorează, după acest termen, dobânzi şi penalităţi de întârziere. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.

Nivelul dobânzii este de 0,04% (14,6% pe an) şi se calculează pe fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

„În proiectarea unui regim de sancţiuni pentru plăţile întârziate, trebuie ca penalizările şi dobânda să servească următoarelor obiective: penalităţile sunt menite să descurajeze neconformarea, în timp ce dobânda este destinată să protejeze valoarea reală a plăţilor reprezentând impozite, taxe şi alte sume datorate bugetului general consolidat”, se menţionează în nota de fundamentare.

Potrivit sursei citate, nivelul dobânzii trebuie să fie peste rata dobânzii creditelor acordate de instituţiile financiare astfel încât să descurajeze contribuabilii de a utiliza arieratele ca surse de finanţare ale activităţilor lor dar nici să nu fie la un nivel foarte mare pentru a constitui un element împovărător pentru contribuabil.

Prevederile proiectului de act normativ ar putea intra în vigoare de la 1 iulie 2013.