Moştenirea „tătucului” Roibu: Ce rămâne la Oltchim după demisia celui mai vechi director din România

După o şefie de 21 de ani, directorul combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea Constatin Robu a demisionat. El şi-a motivat actul prin presiunile la care a fost supus de către oficiali de stat. La sfârşitul mandatului său Roibu, lasă o companie aproape de dezastru, cu instalaţiile oprite şi salariile angajaţilor neplătite de aproape două luni.

În cele două decenii care au trecut de la Revoluţie, fabrica vâlceană a fost, în mare măsură, o gaură neagră pentru economia României. Compania nu a reuşit decât în rare ocazii să facă profit, pierderea fiind o constantă în activitate. Doar în ultimii trei ani, Oltchim a reuşit performanţa negativă de a înregistra o pierdere de 174 de milioane de euro. Din 1991 încoace pierderile cumulate ale combinatului depăşesc 1,5 miliarde de euro. Chiar şi în perioada de boom economic a României, Oltchim a reuşit contraperformanţa de a face pierdere iar din 2007 şi până în prezent combinatul nu a mai cunoscut profitul.

Fostul director Roibu a cerut, constant, ca statul să ajute combinatul să funcţioneze. În 2008, a cerut să i se acorde garanţii de stat pentru accesarea unui credit de 50 de milioane de euro pentru achiziţia petrochimiei de la Arpechim. Solicitarea a fost trimisă şi la Bruxelles însă, deşi a primit un aviz pozitiv, nu s-a făcut. Odată ce datoriile Oltchim se tot adunau, Roibu a cerut, în 2009, statului, cel mai mare creditor, să se facă conversia datoriilor în acţiuni, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent. În acest an, când FMI a pus presiune pe statul român să facă odată privatizarea combinatului vâlcean, directorul Roibu a făcut cereri peste cereri şi a trimis mai multe memorandumuri prin care solicita fie un credit de 40 de milioane de euro pentru asigurarea capitalului de lucru, fie accelerarea conversiei datoriilor în acţiuni, fie intervenţii la Electrica şi Petrom pentru amânarea plăţii unor datorii, fie garanţii guvernamentale pentru credite cu care să cumpere Arpechim de la OMV Petrom. Toate acestea pentru că, spunea Roibu, societatea să-şi poată asigura capitalul de lucru şi să plătească salariile.

Vezi ce cerea Roibu, recent, de la stat

Niciuna dintre solcitările lui Roibu nu a fost acceptată de autorităţi.

Acum, când FMI a dat cu pumnul în masă că vrea fabrica privatizată până la jumătatea lui septembrie, statul român se vede în postura de a a găsi un cumpărător pentru un combinat cu instalaţiile în mare parte uzate, fără capital de lucru, fără materie primă, cu pierderi de zeci de milioane de euro şi cu datorii totale de 720 de milioane de euro. Totuşi, premierul României Victor Ponta a precizat că, în ciuda situaţiei grele a combinatului, există doi cumpărători „din două părţi diferite ale lumii” care şi-ar dori să-l achiziţioneze. Anul acesta, patru companii au depus oferte neangajante pentru Oltchim. Acestea sunt TISE din Rusia, subsidiară a Gazprom, Pegamont Ploieşti, acţionarul minoritar PCC SE şi Aisa Invest, firma industriaşului Ştefan Vuza.

Oltchim a mai trecut prin încercări de privatizare dar, din diferite motive, încercările statului au fost mereu încununate mereu cu eşecuri.
În luna august 2001, compania canadiană Exall Resources, care a câştigat licitaţia pentru privatizarea SC Oltchim SA, nu a achitat contravaloarea pachetului de acţiuni (53,26%) şi nu a făcut dovada deschiderii unui cont escrow în valoare de 25 de milioane de dolari (o garanţie a capacităţii de a efectua investiţiile asumate prin contractul de privatizare).

Canadienii aveau nevoie de 34,7 milioane de dolari, incluzând valoarea penalităţilor de întârziere a plăţii acţiunilor, bani pe care Exall a încercat să-i obţină printr-o ofertă publică de acţiuni ale unei companii – Oltchim Aquisition Company – înfiinţată special pentru preluarea SC Oltchim SA. Canadienii au încercat să atragă în această operaţiune două mari companii – SNC Lavalin şi PVC Group – şi mai multe fonduri de investiţii, însă nu au reuşit să fie convingători. Tentativa de privatizare a SC Oltchim SA a eşuat, de fapt, în toamna anului 2000, atunci când statul a primit doar două răspunsuri la anunţul scoaterii la vânzare a pachetului majoritar de acţiuni. Exall a fost aleasă pentru negociere, întrucât oferta depusă de societatea Romarta 2000, controlată de fondul de investiţii Broadhurst Investments, a fost considerată inacceptabilă.
În anul 2003, procesul s-a reluat, însă APAPS-ul lui Ovidiu Muşetescu l-a oprit, deşi au existat intenţii cumpărare din partea concernului rus Lukoil, a grupului financiar Vienna Capital Partners şi a Grupului Rompetrol. În decembrie 2007, Ştefan Vuza, preşedintele Serviciilor Comerciale Române, îşi pregătise strategia pentru a câştiga licitaţia de oferte atunci când AVAS urma să scoată la vânzare SC Oltchim SA. În fine, în luna aprilie 2008, compania azeră de petrol şi gaze Socar se pare că voia să preia combinatul chimic vâlcean şi partea de rafinare de la Arpechim Piteşti. Compania Socar a anunţat încă din 2007 intenţia de a intra pe piaţa petrolieră românească.

PCC SE care, împreună cu Nachbar Services, deţine 30% din Oltchim vrea, la rândul ei, să cumpere societatea şi a făcut tot ce putea pentru a bloca activitatea acesteia. Contestarea planului de integrare a petrochimiei de la Arpechim cu SC Oltchim SA, nenumăratele plângeri depuse la Comisia Europeană împotriva SC Oltchim SA, blocarea accesului companiei la finanţare prin acţiuni în instanţă, denigrarea managementului companiei prin intermediul comunicatelor de presă şi lansarea de zvonuri privind intrarea SC Oltchim SA în incapacitate de plată au avut o contribuţie decisivă la rezultatele financiare negative înregistrate de SC Oltchim SA în ultimii ani.

Acum, privatizarea Oltchim este în mâna Ministerului Economiei prin OPSPI. Premierul Victor Ponta i-a transmis ministrului Daniel Chiţoiu că răspunde „cu capul, viaţa şi cu tot” de privatizarea reuşită a Oltchim. Termenul limită pentru vânzarea fabricii este 17 septembrie. Privatizarea se va face prin cesiunea creanţelor către AVAS şi Electrica către un investitor interesat la un preţ de comun acord consimţit, vânzarea acţiunilor urmându-se a se face la un preţ simbolic.

Vezi de ce şi, pe larg, cum se va privatiza combinatul aici

AVAS şi Electrica deţin împreună creanţe de 400 de milioane de euro la Oltchim, dintr-un total de 720 de milioane de euro cât sunt datoriile combinatului.
Statul deţine 54% din Oltchim, PCC SE şi Nachbar au 32% din acţiuni restul fiind împărţite între acţionarii minoritari.