Municipiul Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă seismică din România – raport

Instituţia a realizat o acţiune de audit al performanţei cu tema „Eficienţa şi eficacitatea programelor şi măsurilor întreprinse în scopul prevenirii, răspunsului şi înlăturării efectelor unui cutremur major în municipiul Bucureşti” la Ministerul Afacerilor Interne şi alte 19 entităţi publice cu atribuţii în domeniile managementului situaţiilor de urgenţă în cazul unui cutremur major.

Misiunea de audit a vizat perioada 2014 – 2020, obiectivul general al acesteia fiind evaluarea eficienţei şi eficacităţii programelor şi măsurilor întreprinse în scopul prevenirii, intervenţiei şi înlăturării efectelor unui cutremur major în Municipiul Bucureşti.

„Raportul de audit cuprinde peste 300 de constatări care reflectă deficienţe în întregul sistem de management al riscului de cutremur. Acestea evidenţiază existenţa unor probleme şi vulnerabilităţi pe mai multe paliere, de la nivel decizional, organizatoric, funcţional şi de management, la reglementarea activităţilor, asigurarea unui cadru legal actualizat, exercitarea funcţiilor de control, asigurarea capabilităţilor necesare bunei desfăşurări a activităţii, respectiv asigurarea la un nivel corespunzător a finanţării, a resurselor umane şi mijloacelor de intervenţie”, se precizează în sinteza Raportului de audit.

Potrivit raportului, Municipiul Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă seismică din România, având un nivel ridicat de expunere. Cutremurele majore din Vrancea se produc de obicei la adâncimi mari şi aceasta face ca aria afectată să cuprindă suprafeţe vaste, peste 60% din populaţie fiind localizată în zonele cu risc seismic puternic. Dată fiind poziţionarea ţării noastre la intersecţia a trei platouri tectonice continentale, riscul de cutremur constituie un element de vulnerabilitate pentru România.

Misiunea de audit a evidenţiat faptul că nu există o politică de consolidare asumată de toate autorităţile competente, nefiind elaborată şi aprobată o strategie de consolidare pe termen lung a clădirilor cu risc ridicat din Bucureşti (clădiri rezidenţiale, monumente istorice, clădiri cu funcţiuni vitale, etc).

„Amplasarea Bucureştiului pe harta seismică în proximitatea zonei de rupere şi faptul că este şi cea mai mare aglomeraţie urbană din ţară sunt cei doi factori care fac ca expunerea municipiului la potenţialul efect distrugător să fie foarte ridicată. Factorul geografic (inclusiv seismicitatea locală a Bucureştiului şi lichefierea solului în anumite zone) şi realitatea nivelului de dezvoltare urbană, corelate cu elemente suplimentare ce ţin de fondul construit vechi şi deficienţele sistemului de management al riscului seismic fac ca Bucureştiul să fie una dintre cele mai vulnerabile capitale din Europa expuse la acţiunea cutremurelor”, se precizează în raport.

Strategia naţională de prevenire a situaţiilor de urgenţă, elaborată de MAI şi aprobată prin HG nr. 762/2008, constituie principalul document de politică ce defineşte ordinea şi siguranţa publică şi formulează direcţiile prioritare de acţiune pentru situaţiile de urgenţă.

„În cazul municipiului Bucureşti, la nivelul tuturor celor 6 sectoare şi al Primăriei Generale (PMB) s-a constatat o preocupare redusă pentru activitatea de pregătire şi prevenire a efectelor produse de un seism major şi de realizare a activităţilor specifice asigurării funcţiei de
sprijin şi management al situaţiilor de urgenţă. Ca aspect pozitiv, echipa de auditori a identificat însă că, deşi planurile/reglementările aferente prevenirii situaţiilor de urgenţă nu erau întocmite la termenele şi în structura prevăzute, în contextul deschiderii misiunii de audit structurile responsabile au manifestat o preocupare mai intensă pentru redactarea şi aprobarea acestor documente de planificare”, se mai precizează în document.

Un aspect important care trebuie semnalat ca efect parţial al auditului derulat de Curtea de Conturi constă în faptul că unele instituţii auditate au demarat acţiuni de remediere pe domeniile de prevenire, pregătire şi răspuns pentru înlăturarea efectelor unui posibil cutremur major.

Prin această misiune de audit al performanţei, Curtea de Conturi a României îşi propune să contribuie la conştientizarea şi creşterea nivelului de pregătire în ceea ce priveşte gestionarea riscului seismic.

„Importanţa principalelor constatări şi a concluziilor acestei misiuni de audit este determinată şi de faptul că multe dintre acestea vizează domeniul protecţiei civile şi politica de securitate naţională. Astfel, recomandările formulate pentru remedierea deficienţelor constatate necesită nu doar responsabilizarea diferiţilor actori instituţionali auditaţi, ci şi asigurarea prioritizării acestui domeniu”, se menţionează în document.

Conform sursei citate, modul de redactare a sintezei este unul nou pentru Curtea de Conturi, dar răspândit în lumea instituţiilor supreme de audit, în care accentul se pune pe claritatea informaţiei şi relevanţa sa pentru părţile interesate.

Astfel, instituţia supremă de audit din România mai face un pas în procesul de modernizare şi transformare pe care şi l-a propus în cadrul proiectului CCR-SAI pentru cetăţean – rapoarte atractive pentru publicul larg, scrise într-un limbaj accesibil, cu accent pe informarea cetăţeanului.

Potrivit raportului Curţii de Conturi, gestionarea riscului de cutremur trebuie să devină o prioritate de politică publică atât la nivel naţional.

„Un seism de intensitate mare poate genera efecte catastrofale. Cu toate acestea, responsabilităţile autorităţilor cu rol principal sau funcţii de sprijin în acest domeniu sunt insuficient asumate în prezent, iar întregul ansamblu al sistemului de management al riscului de cutremur este în mare parte neadecvat nevoilor gestionării unui astfel de risc”, se mai precizează în document.

Raportul precizează că datele statistice şi istoria cutremurelor în România dovedesc o anumită ciclicitate a fenomenelor seismice majore din zona Vrancea, ceea ce poate indica faptul că există riscul ca un cutremur mare să se producă în viitorul apropiat.

„Istoria cutremurelor din zona Vrancea arată că marile seisme din România s-au produs, în medie, de circa 3 ori pe secol. Istoria seismică a ţării a fost marcată de 4 cutremure majore, care s-au produs în anii 1802, 1838, 1940, 1977”, mai arată documentul.