Potrivit cercetătorilor de la NASA şi de la Universitatea Ohio, tsunami-ul şi-a dublat intensitatea din cauza munţilor subacvatici şi a devenit, astfel, mai puternic în momentul în care a lovit pământul.
Fenomenul rar a fost surprins de sateliţii radar europeni şi ai NASA, care au putut calcula adâncimea apei cu mare exactitate. Faptul că au fost „în locul potrivit, la momentul potrivit” este descris drept o şansă din 10 milioane, de către un cercetător NASA.
Sateliţii au detectat două valuri care s-au unit în largul oceanului într-unul singur, gigantic, care a putut călători pe distanţe mari fără să îşi piardă din putere.
„Cercetătorii bănuiau de zeci de ani că astfel de tsunami-uri „duble” ar fi fost responsabile pentru multe dezastre, printre care şi cel din Chile, din 1960, când un tsunami a ucis circa 200 de oameni în Japonia şi în Hawaii, însă nimeni nu le-a observat până acum”, a declarat principalul investigator Y Tony Song, de la NASA Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California.
„Lanţurile muntoase subacvatice au deviat valul iniţial în mai multe direcţii”, spune NASA într-un comunicat. „Această descoperire ne ajută să explicăm cum tsunami-urile pot traversa un ocean întreg şi cum pot cauza distrugeri într-o zonă, lăsând alta neafectată”, mai scrie NASA.
Cutremurul subacvatic de magnitudine 9.0 şi tsunami-ul provocat pe 11 martie au ucis 20.000 de oameni din nordul Japoniei şi au creat un dezastru nuclear la centrala de la Fukushima.