NATO analizează posibilitatea de a trimite misiuni de consiliere în domeniul securității și apărării în state din Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Sahel

Aceasta este una dintre cele 114 recomandări cuprinse în raportul întocmit de un grup de experţi independenţi la solicitarea secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, şi pe care autorii acestuia intenţionează să îl facă public marţea viitoare la Bruxelles, după ce l-au transmis şi prezentat în martie Consiliului Atlanticului de Nord, au indicat sursele.

Stoltenberg a cerut grupului de experţi să facă un bilanţ al evoluţiilor din vecinătatea de sud a alianţei şi să identifice recomandări concrete pentru a contribui la configurarea viitoarei abordări a NATO faţă de această regiune într-un moment de instabilitate în Orientul Mijlociu şi Sahel.

Potrivit surselor citate vineri de EFE, raport este structurat în jurul a trei axe: dialogul politic, diplomaţia publică şi transferul de cunoştinţe privind securitatea şi apărarea.

Luna aceasta se va intra în faza de negocieri între aliaţi în vederea aprobării noii strategii înainte de summitul alianţei de la Washington din 9-11 iulie, când liderii celor 32 de ţări care alcătuiesc alianţa sunt aşteptaţi să-şi dea acordul.

Înainte de acea întâlnire, în care va fi sărbătorită cea de-a 75-a aniversare a NATO, aliaţii se vor întâlni la nivel de miniştri de externe în 30 şi 31 mai la Praga, iar miniştrii apărării NATO se vor reuni în 13 şi 14 iunie la Bruxelles.

Noua foaie de parcurs a NATO pentru Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Sahel va studia şi va include probabil unele recomandări din raportul experţilor, dar altele nu vor putea fi asumate, potrivit surselor.

Sursele NATO consultate de EFE sunt în favoarea unei abordări pragmatice care să profite de structura actuală a organizaţiei fără a fi necesară numirea, aşa cum se propune în raport, a unui trimis special în vecinătatea sudică sau a unei noi unităţi în cadrul alianţei care să gestioneze eventualele solicitări din partea ţărilor partenere de găzduire a unor misiuni de consiliere asemănătoare cu cea actuală din Irak.

Potrivit surselor citate, dialogul politic trebuie să revină în sarcina secretarului general al NATO, a adjunctului acestuia sau a numărului trei din organigrama de comandă, adică secretarul general pentru afaceri politice şi de securitate.

În aceeaşi linie, surse susţin ca NATO să profite şi să-şi aprofundeze arhitectura de asociere veche de 30 de ani cu cele şapte ţări care fac parte din Dialogul Mediteranean (Egipt, Israel, Mauritania, Maroc, Tunisia, Iordania şi Algeria), cea de 20 de ani cu cele cinci state membre ale Iniţiativei de Cooperare de la Istanbul (Bahrain, Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite şi Yemen), dar şi cu Uniunea Africană, cu care alianţa cooperează din 2005.

Va fi vorba în fond de intensificarea dialogului politic la cel mai înalt nivel şi a diplomaţiei publice pentru a explica societăţilor acestor ţări partenere ce reprezintă şi ce poate face NATO pentru ele, ca alianţă a democraţiilor, dar şi în ceea ce priveşte componenta sa militară de descurajare.

Prin urmare, obiectivul este de a îmbunătăţi dialogul cu membrii acestor asociaţii pentru a contribui la securitatea şi stabilitatea regională, pentru a se ajunge la o mai bună înţelegere reciprocă şi pentru a înlătura orice concepţii greşite despre NATO în rândul ţărilor participante.

Mai ales că se pune totodată problema de a contracara discursurile antioccidentale din Rusia sau din alte ţări de pe flancul sudic al NATO.

În acest sens, sursele au pledat ca NATO şi UE să acţioneze într-o manieră mai coordonată în lupta împotriva ingerinţelor.

Scopul final al noii strategii a NATO pentru Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Sahel este de a contribui la pacea mondială prin colaborarea cu parteneri dincolo de spaţiul său geografic, au explicat sursele.

Potrivit EFE, raportul a fost elaborat de un grup creat în octombrie 2023 şi care este format din 11 experţi, înalţi oficiali civili şi militari aliaţi, parteneri ai NATO din vecinătatea sa sudică şi experţi din lumea academică şi din societatea civilă.