NATO va avea nevoie de încă 35-50 de brigăzi pentru transpunerea noilor planuri de apărare – sursă
Sursa, care a vorbit cu condiţia anonimatului, a refuzat să ofere mai multe detalii despre acest planuri, care sunt secrete.
O brigadă poate avea în componenţă între 3.000 şi 7.000 de militari, aşadar formarea a încă 35-50 înseamnă o provocare importantă.
Într-un alt semn al amplorii provocării implicate pentru NATO de revizuirea posturii sale, o sursă din domeniul securităţii a semnalat că Germania singură va trebui să îşi crească de patru ori capacităţile de apărare aeriană.
La summitul din 2023 de la Vilnius, liderii NATO au convenit primele planuri majore de apărare ale alianţei, denumite ‘planuri regionale’, după mai bine de trei decenii, iar oficiali lucrează de atunci la transpunerea documentelor în cerinţe militare concrete.
La summitul de săptămâna aceasta de la Washington, liderilor NATO li se va prezenta o situaţie la zi cu privire la aceste planuri.
Solicitat să comenteze, un oficial NATO a spus că planificatorii militari ai alianţei au identificat ‘cerinţe detaliate în ce priveşte necesarul de trupe şi arme pentru apărarea alianţei’.
‘Sisteme de apărare aeriană şi rachetă, arme cu rază lungă, logistică şi formaţii mari de manevre terestre se află printre priorităţile noastre de vârf’, a adăugat el, anticipând că ‘NATO va stabili, probabil, ţinte mai exigente de capabilităţi pentru aliaţi’.
Ministerul Apărării de la Berlin a refuzat să comenteze cu privire la planurile de viitor ale NATO, care sunt clasificate, dar a afirmat că toţi aliaţii sunt chemaţi să se coordoneze cu NATO în privinţa cerinţelor de capabilităţi, iar aceste eforturi vor continua şi anul viitor.
Nu este clar de unde ar putea aliaţii din NATO să procure personal suplimentar pentru 30-50 de brigăzi. Posibilităţile sunt transferul de trupe din alte componente ale forţelor armate, recrutarea de soldaţi suplimentari sau un mix din cele două.
Apărarea antiaeriană este un alt domeniu deficitar identificat de planificatorii militari ai NATO, întrucât războiul din Ucraina a demonstrat importanţa acestor sisteme pentru a proteja infrastructura militară şi civilă critică. Astfel de sisteme ar fi deosebit de importante pentru Germania, ca hub logistic major şi zonă de pregătire într-un potenţial conflict cu Rusia.
Germania avea 36 de sisteme Patriot când era statul NATO în prima linie în timpul Războiului Rece, dar, chiar şi atunci, se baza pe ajutor suplimentar din partea aliaţilor.
În prezent, Germania nu mai are decât nouă sisteme Patriot, după ce a donat trei Ucrainei, iar guvernul a început să plaseze comenzi pentru sisteme Patriot de la Raytheon şi alte sisteme de apărare antiaeriană, a căror misiune este de a intercepta rachete.
După sfârşitul Războiului Rece, mulţi aliaţi din NATO şi-au redus numărul de sisteme de apărare antiaeriană, în urma evaluării că în viitor s-ar confrunta doar cu o ameninţare de rachete limitată, venind din partea unor ţări precum Iran.
Această percepţie s-a schimbat drastic odată cu invazia Rusiei în Ucraina, care i-a făcut pe aliaţi să depună eforturi pentru a-şi creşte stocurile de muniţii şi a răspunde deficitului de sisteme de apărare antiaeriană.