Nica, ANPC: Avem 11 procese cu băncile pentru eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele – INTERVIU

De la 1 octombrie 2013, tot românul cu credite şi contracte dubioase se uită la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) pentru o soluţie. Din toamna anului trecut a fost modificată legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Astfel, o clauză declarată ca abuzivă de instanţă după o acţiune a ANPC sau au unei asociaţii de consumatori va avea efecte asupra tuturor contractelor care o conţin. Pentru consumatori asta înseamnă că nu mai trebuie să meargă în instanţă pentru a-şi căutat dreptate, şi rate lunare mai mici, atunci când clauzele cu probleme se referă la comisioane sau dobânzi calculate de bancă din burtă.

Preşedintele ANPC, Bogdan Nica, a acordat un interviu reporterului ECONOMICA.NET despre măsurile luat în ultimele luni, despre neregulile băncilor şi a instituţiilor financiare nebancare (IFN), dar şi a altor furnizori de servicii, cum sunt operatorii de cablu şi cei de telefonie mobilă.

Reporter: Aţi primit după data de 1 octombrie sesizări de la consumatori, sau v-aţi sesizat d-voastra pe speţe pe care aţi mai avut sesizări în trecut şi pe care aţi avut câştig în instanţă, mă refer în special la sesizările privind mediul bancar?

Bogdan Nica: De la 1 octombrie şi până în prezent s-au înregistrat 930 de reclamaţii referitoare la clauze abuzive, reclamaţii noi. 700 dintre acestea se referă la instituţii financiare: bănci, IFN. Restul sunt reclamaţii care ţin de prestări servicii, telefonie, utilităţi, cablu, şamd. Astea sunt reclamaţii pe clauze abuzive, din care o parte s-au soluţionat amiabil prin rezolvarea problemei, inclusiv despăgubirea consumatorului. Până în prezent sunt 11 acţiuni în instanţă, şi aşteptăm termenle. Am primit foarte multe reclamaţii pe aceeaşi cauză, şi le-am agregat şi am depus acţiune la Tribunalul Bucureşti.

(Acţiunile se referă la) Prezenţa unor comisioane nepermise, ascunderea unor costuri nejustificate sub alte forme – ca să nu-i zică comision de risc i-au zis altfel -, nerespectarea din partea profesionistului a obligaţiilor contractuale, dar solicitarea respectării consumatorului a acestor obligaţii şamd.

(…) În mediul bancar, marea majoritate a reclamaţiilor se referă la contracte de împrumut din perioada în care creditele aveau o mult mai mare răspândire decât astăzi. Avem puţine sau foarte puţine reclamaţii, poate pentru că nu prea mai e creditare pe persoane fizice în ziua de azi, datorită crizei, datorită unei politici mai prudente a BNR în alocarea de credite. După OUG 50, după acţiunile pe care şi noi le-am făcut, şi alte instituţii, le-am întreprins cu aceste instituţii financiare, să spunem că s-a îmbunătăţit – în mod evident nu cum ne-am dori -, dar calitatea actelor care se întocmesc, poate şi pentru că riscul este imens, dacă ai greşit, tu ca sucursală, o sută de contracte pe clauze abuzive, riscul de a pierde pe toate cele o sută sau o mie de contracte într-un an, un an şi jumătate, este la noi.

În măsura în care lucrurile vor merge aşa cum sperăm, există o singură instituţie la care se poate face recurs, anume Curtea de Apel. Procesele vor dura mult mai puţin. Au fost procese care au durat patru ani de zile şi mai o cale de atac şi acum.

 (…) Am multe dosare la colegii de la Control şi probabil cifra asta se va modifica dinamic. Vă daţi seama că nu vreau să risc să pierd, pentru că e o speţă care se transpune. Şi atunci sunt mai multe persoane care analizează speţa, se comunică cu consumatorul şi dosarul când pleacă o face în cele mai bune condiţii pentru consumator.

Sunt aşteptări mari, pentru că o hotărâre a instanţei, care pleacă de la sancţiune a ANPC are un impact mult mai mare de la 1 octombrie…

Deschiderea de acţiuni în instanţă pe clauze abuzive am practicat-o de când e legea 193. Diferenţa este doar una simplă: în momentul în care vom câştiga astfel de acţiuni, absolut toate contractele care au această clauză abuzivă, acelei bănci, IFN, firme de cablu telefonie şamd, vor trebui modificate prin decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei. Asta înseamnă că reclamă o persoană şi beneficiază mai mulţi. Dacă instanţa constată că nu este clauză abuzivă, subiectul se închide şi înseamnă că orice reclamaţii nu mai au sens şi nu mai au obiect.

Reclamarea şi acţiunea în instanţă se face la sediul profesionistului şi imensa majoritate, peste 90% din instituţiile bancare au sediul în Bucureşti. Asta înseamnă că Tribunalul Bucureşti şi viitorul Tribunal Comercial Special a Municipiului Bucureşti va fi instanţa de fond (…) Încurajăm pe toată lumea să depună reclamaţiile la sediul comisariatului judeţean, unde are domiciliul, pentru că vor ajunge în foarte scurt timp la Bucureşti.

Dar băncile sau IFN implicate în aceste acţiuni şi-au arătat disponibilitatea de a îndepărata abuzurile?

Vă daţi seama că dacă suntem în instanţă nu şi-au arătat. Cei care şi-au arătat disponibilitatea şi care au avut şi o teamă iniţială, au rezolvat problema cu pierderi pentru ei, pierderi care, după părerea mea, sunt banii nejustificaţi încasaţi de la consumatori.

Aud această discuţie şi, cinstit, mă deranjează: domnule, să nu dezechilibrăm, să nu dăm cu piatra!. Nu dă nimeni cu piatra. Nu sunt toţi la fel, şi atunci dacă unul a greşit şi a practicat un comerţ nelegal care a dus la pierderi financiare pentru consumator, atunci să dea banii înapoi, pentru că profitul este ilegal. Dacă lucrul ăsta duce, până la urmă, la dispariţia unei instituţii, acolo e management defectuos. Pentru că şi ei au jurişti şi eu ştiu. Şi nu s-a întâmplat în nicio ţară din Europa unde s-a aplicat această Directivă să se dezechilibreze un sistem, decât să spunem, acolo unde criza a afectat suplimentar. La noi, din câte ştiu eu, rezerva BNR este suficientă să acopere şi riscurile de această natură, Banca Naţională s-a exprimat ferm să nu mai existe clauze abuzive, stress-testul făcut de BNR a dat cu totul alte rezultate faţă de ceea ce ne prezenta ARB – o catastrofă în sistemul bancar românesc. Şi atunci mergem înainte.

Credeţi că OUG 50 a rezolvat problema contractelor în derulare?

OUG 50 ar fi rezolvat problema, dacă nu ar fi apărut legea 288/2010, care dă voie şi băncilor să denunţe şi să blocheze procesul prin care ANPC ar fi rezolvat problema.

Ce o să se întâmple cu consumatorii care au primit acele acte adiţionale acastă, pe care mulţi nu le-au semnat, şi în care banca spunea că e acceptare tacită, şi potrivit cărora comisionul de risc a fost rebotezat în comision de administrare, dobânda care era, să zicem, 11%, dobândă internă + marjă de 1,5%, s-a transformat în Euribor la trei luni + o marjă de 9%? Oamenii ăia au nişte acte adiţionale în vigoare, cei care au avut acţiuni înstanţă au obţinut şi eliminarea acelor acte adiţionale, pentru că erau ilegale.

Unii da, alţii nu.

Chiar recent a fost un caz, un litigiu cu o persoană care chiar a semnat actul adiţional, şi instanţa a considerat că a fost pus sub presiune de către bancă să-l semneze, pentru că i s-a spus că oricum dacă îl semnează sau nu, nu contează, el îşi produce efectele.

Eu aici nu înţeleg, cum poate o bancă să te pună sub presiune să îţi ia banii, dacă nu vrei, nu semnezi.

Deja erau într-o relaţie contractuală…

Aia e altceva. Când eşti într-o relaţie contractuală, şi atunci îţi rămâne o cale de atac. Ai OPC ai justiţia. Dar, foarte mulţi nu au apelat la niciuna din căile de atac. Diseminăm informaţiile din partea consumatorilor ca să înţelegem foarte bine fenomenele care în 2007-2008 au dus la astfel de necazuri sau chiar drame în unele situaţii. Sume care s-au dublat, s-au triplat.

Cu totul altceva este, şi se cam pierd aceste procese, şi trebuie să ştie lumea: au fost diverse carduri cadou şamd, cazuri în care alţii nu informau cum trebuie, unii informau consumatorii, şi cu toate acestea omul a apelat, la fel ca şi la creditul cu buletinul, şi din varii motive omul nu a avut cum să plătească.

Însă, aici este miza mai mică decât în cazul unui credit ipotecar pe 30 de ani.

E adevărat că aici sunt probleme dramatice. Dar, noi tot ceea ce putem face, facem. Legiuitorul a mai propus şi alte soluţii. ANPC face tot ce poate, dar există şi calea civilă. Şi aş vrea să văd şi eu aceste asociaţii foarte vocale, care niciuna nu are numărul de membrii necesari. Noi o să ne întâlnim şi o să facem şi o conferinţă de presă cu cele mai mari asociaţii din ţară tocmai ca să reiterăm rugămintea ca mediul asociativ să ne sprijine. Noi avem şi un compartiment care are atribuţii de supraveghere şi îndrumare a acestor asociaţii şi atunci, dacă au nevoie de sprijin juridic… Îmi doresc ca mediul acesta asociativ de consumatori să crească în România, este cvasi-inexistent. În Italia, practic, ei fac 90% din activitatea de protecţie a consumatorilor. Nu ştiu dacă România este pregătită acum. Dar nici să avem câteva asociaţii şi să apară mai des avocaţi şi chiar consumatori la televizor şi să explice unei ţări întregi ce probleme sunt. Cred că rolul lor ar fi mai puţin să facă flyere şi dezbateri pe alimente, mai ales că legea le dă dreptul să deschidă şi ei acţiuni cu aceeaşi finalitate.

Revenind la acele acte adiţionale. Dacă un consumator a luat un credit de la banca X, i-a venit la momentul OUG 50 acel act adiţional acasă, pe care nici nu l-a semnat, dar nici nu s-a dus la bancă să spună că îl denunţă. Ce se întâmplă dacă ANPC câştigă un proces cu banca respectivă pe clauze abuzive, beneficiază şi acest consumator de decizia instanţei?

N-aş vrea să mergem undeva într-un domeniu cu „ce se întâmplă dacă”. Nu ştiu. Dacă câştigăm, şi sperăm să câştigăm, evident acest lucru dispare şi instituţia respectivă este obligată să respecte legea, deci să despăgubească unde este cazul, să refacă actele, contractele. Acest lucru s-a întâmplat în unele cazuri.

Aţi avut nişte acţiuni de control în 2012 şi 2013. Parcă aţi găsit acolo nişte nereguli.

Am găsit foarte multe nereguli. La IFN, şi acolo sunt abuzuri, nu neapărat clauze abuzive, încălcări ale legii, fie din necunoaştere, fie pentru a obţine un profit oneros, şi-am sancţionat ca atare. Există o practică de a apela la firme de avocatură şi de a tergiversa la maximum aplicarea sancţiunii şi intrarea în legalitate, prin contestaţie. Pentru unele astfel de instituţii a devenit o practică curentă şi asta duce la apariţia rezultatelor după o mai lungă perioadă de timp, spre marea nemulţumire a consumatorilor. Însă, există şi aici o pârghie legislativă, măsurile complementare care se aplică, să spunem că amenda se contestă, dar măsurile compelementare până la soluţionarea în instanţă, respectiva instituţie trebuie să le aplice, în caz contrar se poate aplica şi legea penală.

(…) Nu mai devreme de 2 săptămâni am aplicat o sancţiune de 100.000 de lei unui IFN pentru practici comerciale incorecte.

Despre ce practici comerciale incorecte este vorba?

Neinformarea consumatorilor, produsele prezentate erau diferite în realitate faţă de ceea ce se oferea, lipsa notificării şi a comunicării către consumator a unor aspecte ce ţin de un contract de împrumut.

Probleme la operatorii de cablu şi telefonie mobilă

Să spunem că un comisar de la Cluj constată că un comerciant, o bancă sau IFN, care are acoperire naţională, foloseşte un anumit tip de contract care este neconform, cum vă asiguraţi că nu se repetă practica la nivel naţional?

(…) Într-o situaţie la trei mari operatori de cablu, exista o clauzăce putea fi declarată ca abuzivă de instanţă – se încadra perfect în anexa de la legea 193 – cu privire la plata unei facturi. Am notificat cele trei firme, şi după dicuţiile cu ANPC au acceptat să modifice această clauză în sensul legii. La ce mă refer, lucru foarte important, exista practică de a-ţi mai lua o fracţie de abonament, chiar dacă tu declarai că renunţi la contract în data de, după ce ieşeai din perioada de nerezilere fără daune a contractului. Era o singură zi de plată. Am anulat acest lucru la marii operatori de cablu, tocmai pentru că nu mi se părea corect că dacă renunţi astăzi la serviciile unui operator şi treci la alt operator să mai plăteşti un rest de abonament. Se putea întâmpla să soliciţi chiar după ziua de plată rezilierea şi să mai ai 29 sau 30 de zile să plăteşti abonament. Nu e vorba de o sumă mare, dar la nivel naţional avea impact. Şi asta s-a anulat.

De asemenea, suntem şi acum în discuţii cu un operator naţional de telefonie mobilă care şi-a manifestat disponibilitatea de a elimina o clauză care ar putea fi abuzivă, reclamată de câţiva consumatori şi a remedia acest aspect şi financiar.

Leasing: „Oamenii nici nu ştiu că sunt păcăliţi şi că li se iau nişte sume nejustificate”

Are legătură tot cu terminarea contractului?

Nu. Are legătură cu anumite bonusuri care se dau şi care, undeva, pot fi încadrate în anexa 2 la legea 193.

Astfel de speţe le constatăm tot timpul fie din reclamaţii, fie din analiza noastră, din sweep-ul pe care îl facem pe site-uri – unde firmele îşi prezintă oferta.

Mai dificil, şi aici aşteptările populaţiei sunt destul de mari – există un impediment în calea unor acţiuni rapide. E vorba de cei care au contracte cadru. La leasing sunt probleme şi unde OG 51/1997, care stabileşte condiţiile în care se încheie un contract cadru într-un fel exclude constatarea unor clauze abuzive, dacă s-a respectat ad literam acel contract cadrui. Din nefericire, nu se respectă. Şi nu trebuie să ne culcăm pe o ureche. Oamenii ne sesizează şi în curând o să prezentăm public rezultatele unui control carte se face pe leasing-ul pentru persoane fizice. Unde, e adevărat, şi din necunoaşterea legislaţiei, şi din faptul că este o zonă mai marginală, mai puţin acoperită şi de mass-media, şi de informarea publică, se întâmplă lucruri în neregulă. Oamenii nici nu ştiu că sunt păcăliţi şi că li se iau nişte sume nejustificate, care nu au fost stabilite iniţial.

Deci, e vorba până la urmă de un impact financiar…

Este vorba de un impact financiar. Să spunem că ar fi fost comunicat clar de către firma de leasing cea mai nefavorabilă situaţie în care se poate afla. În momentul în care s-a discutat, consumatorul semnează şi îşi asumă răspunderea, lucrurile sunt mult mai dificile în momentul în care respectiva firmă de leasing îşi respectă obligaţiile, în momentul în care nu şi le respectă, intervenim noi, pentru că este clauză abuzivă. Tu, ca profesionist, să pretinzi o plată, să spunem că nu e o plată ilegală, un comision ascuns sau altceva, dar nu îţi îndeplineşti întru totul obligaţiile tale, dar pretinzi ca respectivul consumator să şi le îndeplinească – asta se încadrează perfect la capitolul clauze abuzive. Şi avem astfel de situaţii.

La fel şi la furnizarea de diverse bunuri şi servicii. De exemplu, s-a promis un număr de minute şi nu se respectă sau o anumită calitate a semnalului de internet şi nu se respectă. Un anumit număr de programe, chiar dacă există posibilitatea să mai modifici, dar în cadrul unui anumit pachet, şi nu se respectă. Sau ai frecvente întreruperi. Să spunem că ai semnat un contract şi într-o lună şi ai 3-4 zile în care nu ai semnal de la operatorul de cablu. Dacă ţi se pretinde aceeaşi plată, înseamnă că este clauză abuzivă. La fel, dacă banca respectivă îţi creează nişte bariere în calea plăţii şi, de exemplu, nu permite plata cu monetar, este clauză abuzivă şi practică incorectă.

Este comisionată plata cu monede…

Nu e în regulă. Avem o acţiune în curs şi am aplicat nişte sancţiuni. În măsura în care eşti clientul băncii şi ei îşi schimbă politica internă, fără să te notifice, fără să anunţe, ca să ai timpul necesar, poate anumite bănci nu au acest comision, şi te duci la ele. Asta e o problemă. În momentul în care un consumator captiv este sancţionat pecuniar cu nişte sume, chiar dacă sunt mici, e foarte important: nu are un drept prevăzut.

Cam astea ar fi probleme diverse şi exterm de complexe. Şi noi sperăm că mai devreme sau mai târziu, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice vor apela la consiliere. Noi le stăm la dispoziţie şi operatorilor economici, când nu sunt siguri dacă o anumită clauză este abuzivă, să ne consulte, în temeiul HG 700, cu expertiza noastră. Primesc un punct de vedere şi nu pot să spună că nu au ştiut. Riscă să suporte sancţiuni până la suspendarea activităţii.

Aţi dat exemple că anumite firme pe care le-aţi suspectat că au încălcat legea au stat la discuţii şi au acceptat să facă modificări. Dar băncile?

Şi la bănci am avut o astfel de situaţie. Avem bancă care a plătit amenda, a remediat în contractul în derulare situaţia de fapt şi a despăgubit consumatorul. Şi acesta şi-a retras reclamaţia. Este situaţia ideală.

Dar e vorba de un singur consumator…

Nu, e o situaţie chiar de săptămâna trecută. Sunt multe astfel de situaţii (…) Dacă există buna credinţă şi dorinţa în scris, nu verbală, şi consumatorul ne trimite notificare că problema respectivă s-a rezolvat, atunci şi amenda e mai mică, şi măsurile complementare sunt mai puţin aspre.

Astea sunt cazuri frumoase. Dar ce s-a întâmplat în mediul bancar este că oamenii care s-au dus să depună plângere la ANPC sau s-au dus în civil să se judece cu banca sunt singurii care au obţinut ceva. Ceilalţi, care poate nu au fost suficient informaţi, nu au ştiut că au exact aceleaşi contracte şi aceleaşi condiţii de creditare, au rămas nedespăgubiţi. Legea de la 1 octombrie prevede o situaţie favorabilă şi pentru aceştia.

Ăsta este principalul avantaj pentru consumator şi este şi sensul pentru care legiuitorul european a introdus acest regulament. Care s-a transpus prin OUG 50 şi prin legea 193.

Repet, s-a creat o mare aşteptare.

Ştiţi ce, s-au câştigat destul de puţine procese, şi s-au câştigat prin mari firme de avocatură, care au durat foarte mult, şi s-au câştigat în măsura în care erau procese colective. Sunt situaţii în care erau, poate o mie de oameni sau 10.000 afectaţi de o clauză şi au câştigat 100. Ei, acum, e un beneficiu pentru toţi ceilalţi.

Despre HG 1553/2004 şi acţiunile în încetare, transpunerea unei Directive europene nefolosită în România.

Bănuiesc că ştiţi de existenţa HG 1553/2004, care dă dreptul preşedintelui ANPC să dea un ordin de încetare a unei practici abuzive, şi prin sesizările asociaţilor de consumatori care vin cu ele la ANPC dinspre consumatori. 

Vorbiţi de acţiuni în încetare.

Da. Până în acest moment aţi aplicat această HG în vreun caz, că nu am informaţii că aţi fi făcut-o?

Nu în situaţiile unde sunt clauze abuzive, atenţie, ne referim la lucruri complet diferite. Se referă la o practică comercială. Este o directivă transpusă. Cred că de la Timişoara aveţi aceste informaţii, acolo s-a interpretat creativ, din fericire, creativ într-un mod pozitiv, am fost şi noi mai devreme sesizaţi de nişte oameni. Ce se întâmplă, acţiunea în încetare se aplică la o practică comercială, nu la clauze abuzive.

În lista aceea de acte normative la care se aplică acestă HG este trecută şi legea 193/2000. Bănuiesc că intră şi clauzele abuzive acolo, din moment ce se face referire.

E o discuţie juridică extrem de complexă. O acţiune în încetare poate fi contestată şi poate fi folosită ca temei în instanţă. Acestea sunt amănunte procesuale, şi aş vrea să mă opresc aici. Evident că în momentul în care constatăm că e profitabil pentru consumator şi în interesul lui să aplicăm o acţiune în încetare, nu o să ezit să aplic o acţiune în încetare. E vorba de o practică, e foarte greu să încadrezi ceva din 193 şi să-l pui să înceteze lucrul acesta şi să rămână necontestat în instanţă. Ăsta este un risc pe care, iată, firmele de avocatură nu şi l-au asumat, asociaţiile nu şi l-au asumat. Probabil că dacă lucrurile nu merg aşa cum trebuie, o să ni-l asumăm noi, ANPC.

Acum un an şi jumătate cineva mi-a pus pe masă actul acesta normativ. Eu am dat un astfel de ordin în cazul unei firme de turism pentru practică comercială incorectă, şi am dispus acţiunea în încetare.

Ce s-a întâmplat la Timişoara?

La Timişoara există embrionul unei asociaţii care sper să se dezvolte pozitiv, şi care să ne sprijine foarte mult în activitatea noastră. Există acolo un nucleu de oameni, care s-au documentat, inclusiv persoana care a şi câştigat procesul cu banca, şi a dorit să se implice în mediul asociativ. Şi inclusiv nouă ne-a furnizat o mulţime de elemente interesante, care au stat la baza unui control, cu sancţiune destul de mare.Şi atunci am făcut o întâlnire între ei şi o asociaţie de interes public, urmând să se constituie, pe acest domeniu al clauzelor abuzive, suficiente elemente în teritoriu, astfel încât, la un anumit moment, să ne încadrăm la 193.

Prefer să văd cum decurge… nu e o opinie personală, este sfatul juriştilor, şi se bazează pe jurisprudenţă. Nu vreau să creez oamenilor aşteptări, şi aşa predecesorii mei au creat mari aşteptări, şi apoi legiuitorul a venit invers şi am ajuns să ne judecăm de nu ne mai săturăm. Şi atunci, lucrurile sunt clare, în ceea ce ne priveşte. Şi dacă constată că, cu toate acţiunile în instanţă, cu toate promisiunile în scris, oamenii continuă practica, evident că nu o să ezit să semnez şi astfel de acţiuni de semnare a practicii, cu riscurile inerente.

Această Directivă (98/27/CE, transpusă prin HG 1553/2004) a fost destul de eficientă la nivelul UE, există studii care arată cum a fost aplicată.

Să ştiţi că nu au fost probleme ca la noi. Au fost probleme doar în Spania, şi nu s-au rezolvat, şi în Croaţia, unde s-au rezolvat printr-o intervenţie politică, a premierului. La restul nu au atins dimensiunile de la noi.

Acceptaţi că este o pârghie utilizabilă de către ANPC?

Este o pârghie pe care o vom folosi acolo unde o să constatăm că este profitabilă şi eficientă pentru consumator. Şi, bineînţeles, cu consimţământul acestuia. Dacă omul doreşte să se judece şi să recupereze un mare prejudiciu, nu-l ajută cu nimic să încetezi de azi această practică, îl ajută să recupereze nişte bani luaţi netemeinic, nelegal.

Oamenii nu trebuie să mai ezite. Tot e bine, de azi, am oprit treaba asta. Nici nu pot să fac de capul meu, poate că e vorba de un om care are de recuperat nişte sume foarte mari. Nu îmi bat joc de un om, nu că mi-e frică de procese în civil, dar nu e corect, cinstit, faţă persoana respectivă.

Ce interesant la această HG e că dacă doi sau mai mulţi consumatori se confruntă cu aceeaşi practică a profesionistului, atunci există un interes colectiv, şi preşedintele ANPC poate să emită un ordin ce se resfrânge asupra tuturor consumatorilor afectaţi de acea practică.

 Ştiţi la ce foloseşte această HG şi a folosit în multe ţări? Îl ştiu şi băncile, şi legal-ul lor. Şi atunci au de ales: rezolvă amiabil problema cu consumatorul, sau pot ajunge la riscul acela. Dacă vreţi, este o pisică arătată de legiuitorul european profesioniştilor, ca să se poată ajunge la rezolvarea alternativă a disputelor. Şi ei nu vor să rişte, e o chestie de imagine, un blocaj comercial. Deci, dacă vreţi, până la apariţia OUG 50, da, era singura posibilitate, că îţi zice: domnule, ori ne înţelegem amiabil, că îţi dă voie şi legea, şi practica europeană, să rezolvi alternativ o dispută, fără să ajungi la instanţă, ori, dacă nu, aveţi şi această pârghie.

Oricum, de la modificarea legii 193/2000, trece în secundar.

„Cum să fii optimist în ţara asta?”

 Având în vedere experienţa pe care o ANPC cu clauzele abuzive, aceste noi acţiuni, pe legea 193 modificată, credeţi că sunt bine întemeiate şi că au şanse reale de succes?

Eu fac tot posibilul, şi fac totul ca să fie OK. Eu cred că noi ne-am făcut treaba şi colegii mei şi-au făcut treaba.

Sunteţi optimist?

E o întrebare la care putea să vă răspund dacă eram actor şi mă invitaţi la o emisiune. Cum să fii optimist în ţara asta? Dumneavostră sunteţi?

Nu ştiu ce să zic.

Era cândva şi este – încă trăieşte -, un domn, care vorbea de măreţia dreptului. Şi atunci…