Nivelurile actuale de CO2 de pe Pământ, fără precedent în ultimii 14 milioane de ani – studiu

Studiul, publicat în jurnalul ştiinţific Science descrie, cu o precizie fără precedent, nivelurile de CO2 începând de acum 66 de milioane de ani înaintea erei noastre până la actuala încălzire globală.

„Acest lucru ne demonstrează cât de neobişnuit este ceea ce facem noi în istoria Pământului”, a declarat pentru AFP autoarea principală a studiului, Baerbel Hoenisch, cercetătoare la Universitatea Columbia din New York.

Ultima dată când atmosfera planetei noastre a conţinut o concentraţie similară cu cea din prezent a principalului gaz cu efect de seră, CO2 – aproximativ 420 părţi pe milion (ppm) – a fost în urmă cu aproximativ 14 până la 16 milioane de ani. Cu mult mai în urmă comparativ cu estimările iniţiale ale oamenilor de ştiinţă, adică între 3 şi 5 milioane de ani.

Cu 14 până la 16 milioane de ani în urmă, spre exemplu, nu exista calotă glaciară în Groenlanda.

– Climate necunoscute umanităţii –

„Civilizaţia noastră este obişnuită cu nivelul mărilor pe care îl vedem în prezent, cu tropice calde, cu poli reci şi cu regiuni temperate care beneficiază de multe precipitaţii”, a declarat Hoenisch. „Specia noastră (…) nu a evoluat decât de 3 milioane de ani”, a amintit cercetătoarea. „Nu am cunoscut niciodată ceva asemănător cu aceste climate calde”, a adăugat ea.

Înainte de perioada industrială, concentraţia de CO2 din atmosferă era de aproximativ 280 ppm. Aceasta s-a dublat odată cu activităţile umane, determinând o creştere a temperaturilor cu aproximativ 1,2 grade Celsius.

Dacă emisiile noastre continuă, această concentraţie ar putea creşte la 600 sau 800 ppm, niveluri atinse în timpul Eocenului (în urmă cu circa 40 de milioane de ani), înainte ca Antarctica să fie acoperită de gheaţă şi într-o perioadă în care fauna şi flora de pe planetă erau foarte diferite, spre exemplu cu insecte uriaşe.

– De la plancton la CO2 –

Studiul publicat joi în Science este rezultatul a şapte ani de muncă a unui grup format din 80 de cercetători din 16 ţări. Concluziile lor sunt în prezent considerate un consens ştiinţific.

Contribuţia lor nu constă în colectarea de noi date, ci în munca minuţioasă de reevaluare şi sintetizare a lucrărilor deja existente pentru a le actualiza şi a le clasifica în funcţie de fiabilitate, ceea ce a făcut posibilă utilizarea celor mai bune date pentru a avea o imagine de ansamblu.

Pentru a reconstitui climatele din trecut, a fost utilizată o tehnică binecunoscută ce constă în recuperarea din adâncurile calotelor glaciare a bulelor de aer care deţin informaţii referitoare la compoziţia atmosferei de la acea vreme. Însă, această tehnică permite întoarcerea în timp cu doar câteva sute de mii de ani.

Pentru a merge mai departe, trebuie utilizaţi markeri indirecţi. Studiul chimic al frunzelor antice, al mineralelor sau al planctonului a făcut astfel posibilă deducerea concentraţiei de CO2 din timpul perioadelor mai vechi.

– Efecte în cascadă –

În ultimii 66 de milioane de ani, cea mai călduroasă perioadă pe care a cunoscut-o Pământul a fost în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, cu o concentraţie de CO2 de 1.600 ppm şi temperaturi cu 12 grade Celsius mai ridicate decât în prezent. Acestea din urmă au scăzut treptat până acum 2,5 milioane de ani şi în timpul erelor glaciare, concentraţia de CO2 ajungând înapoi la 270-280 ppm.

Aceste niveluri au rămas stabile până când omenirea a început să ardă combustibili fosili pe scară largă.

Potrivit studiului, o dublare a valorii concentraţiei de CO2 ar încălzi treptat planeta, pe parcursul a sute de mii de ani, până la o creştere cu 5 până la 8 grade Celsius, din cauza efectelor în cascadă pe care le-ar provoca temperaturile mai ridicate. Spre exemplu, topirea gheţii polare reduce capacitatea acesteia de a reflecta razele soarelui, ceea ce accelerează şi mai mult topirea.

Studiul arată că în urmă cu 56 de milioane de ani, atmosfera Pământului a cunoscut o creştere rapidă a concentraţiei de CO2, similară cu cea experimentată în prezent şi care a provocat schimbări masive în ecosistemele terestre. A durat aproximativ 150.000 de ani pentru ca aceasta să se disipeze.

„Ne aflăm în această situaţie pe termen lung, cu excepţia cazului în care captăm dioxidul de carbon din atmosferă şi ne stopăm emisiile”, a rezumat Baerbel Hoenisch.