Noile preţuri reglementate la energie pentru populaţie. De ce a reintrodus Guvernul piaţa reglementată prin OUG 114 şi ce a pus ANRE în facturi

Autoritatea de Reglementare avizează în aceste zile preţurile finale care vor fi plătite de populaţie, în regim reglementat, de la 1 martie până la finalul lunii decembrie, către cei patru furnizori de ultimă instanţă (FUI).

Autoritatea nu a făcut încă publice preţurile, dar putem să vă oferim, pe baza unor documente obţinute de noi, care vor fi preţurile pentru cei mai mari doi furnizori de ultimă instanţă, Enel şi Electrica, cei care furnizează energie în regim reglementat clienţilor casnici în şase dintre cele opt zone de reţea. Cel mai probabil, mecanismul este identic pentru CEZ şi E.On, iar asta ne permite să formulăm nişte raţionamente legate de necesitatea introducerii pieţei reglementate, şi de cine pierde sau câştigă.

Iată preţurile sunt pentru joasă tensiune, şi nu conţin contribuţia pentru cogenerare, accizele, certificatele verzi şi TVA, componente care nu se schimbă, valabile pentru perioada 1 martie 2019-31 decembrie 2019, pentru FUI Enel şi Electrica

Enel Energie Muntenia: 416 lei/MWh

Enel Banat: 453 lei/MWh

Enel Dobrogea: 364 lei

Electrica Muntenia Nord: 470 lei/MWh

Electrica Transilvania Nord: 469 lei/MWh

Electrica Transilvania Sud: 458 lei/MWh

Prima observaţie: preţurile sunt identice sau aproape identice cu cele la care plătesc acum energia electrică în regim reglementat cei circa 7 millioane de casnici care nu au trecut în reglementat.

Se pune aşadar întrebarea: de ce a fost nevoie de întoarcerea la reglementat, în perioada 2019-2022, când, după mulţi ani, România a trecut în 2018 la piaţă 100% liberă, în condiţiile în care factura populaţiei nu scade?

Răspunsul scurt este: pentru că preţurile ar fi putut creşte şi mai mai mult, iar puterea politică a ales cea mai simplă soluţie, pe care ANRE o transpune acum în metodologii, bulversând toată piaţa, dar protejând, cel puţin teoretic, populaţia.

Reglementările îi vor face cu siguranţă pe producători să intre în conflict cu FUI, dar din ele pare că nu câştigă nimeni, în final nici populaţia. Diferă doar nivelul pierderilor.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi, preţurile de mai sus sunt o sumă compusă din: preţul propriu zis de achiziţie al energiei electrice de la producători, tariful de transport şi sistem reglementat primit de Transelectrica, tariful de de distribuţie şi marja furnizorului. Înainte de OUG 114, acest preţ de achiziţie era cel la care se cumpăra energie din pieţe (contracte la termen, spot, piaţă echilibrare, unde e cazul) preţ care era doar avizat de ANRE. De la 1 martie, acest preţ este reglementat de stat (ANRE), adică impus.

Chiar şi până la 1 martie, acest preţ de achiziţie, teoretic liberalizat, era ajustat de ANRE o dată pe an, sau, în condiţii excepţionale, mai devreme. Problema este că anul trecut preţurile din piaţă au crescut destul de mult, din diverse cauze, iar ANRE, care nu a vrut să recunoască aceste noi costuri pentru FUI la 1 ianuarie, ar fi fost obligat să le recunoască măcar parţial, la 1 iulie. Adică ar fi crescut factura pentru cei 7 milioane de casnici, în condiţiile în care şi 2019 şi 2020 sunt ani electorali.

Cea mai simplă soluţie pentru Guvern, trecută în OUG 114 a fost: reglementăm la loc preţurile de achiziţie de la producători, mai ales că cea mai mare parte a lor sunt de stat, astfel ca factura la consumatorul final să stea pe loc.

Producătorii au avut un an bun în 2018, vânzând la preţuri mai mari, mai ales în ultima parte a anului, şi în prima parte a lui 2019 (preţurile pe spot au ajuns la niveluri record în ianuarie). Factura populaţiei a stat pe loc însă, pentru că ANRE nu a vrut să transfere costurile de achiziţie mai mari ale furnzorilor în facturile emise de FUI populaţiei, ca să nu crească preţul. „M-au obligat să vând în pierdere. Doar pentru trimestrul 3 2018 am costuri nerecuperate de 80 de milioane de lei”, ne-a spus reprezentantul unui FUI.

Într-un final, chiar cu întârziere, aceste diferenţe de costuri între ce recunoaşte iniţial ANRE ca preţ „corect” de achiziţie, înainte, şi preţul real plătit de furnizor ulterior producătorilor, se trec totuşi în factură, şi, coroborat cu creşterea ulterioară a preţurilor din piaţă, conduc la o majorare substanţială.

Mereu acest „pass-trough” se face cu întârziere, ceea ce înseamnă pierderi temporare pentru furnizori , de ordinul zecilor de milioane, dar în final se face, iar factura creşte.

Doar că Guvernul a decis însă ca, acum, factura să stea pe loc

Cum? Reglementează preţul la care vând producătorii către FUI. Adică taie din el. Hidroelectrica, de exemplu, trebuie să vândă energia electrică către populaţie la un preţ de cost plus 5%. Undeva sub 120 de lei/MWh, conform estimărilor din piaţă, mult sub preţurile din piaţă: 257 de lei/MWh media ponderată pe contracte bilaterale în ianuarie 2019, sau 368 de lei, preţul mediu ponderat din ianuarie de pe PZU.

Impactul va fi major pentru Hidroelectrica, care, pe fondul preţurilor mari, face de doi ani profituri record: 1,55 miliarde de lei 2018, iar statul i-a tot golit conturile prin cerinţe de dividende speciale, pe lângă dividendele normale. Afectată va fi şi Nuclearelectrica.

Logica Guvernului pare a fi: cine a câştigat în trecut trebuie să suporte acum pierderea. O logică departe de un cadru de reglementare normal al unei ţări din UE, spune la unison toată industria.

Cadru de reglementare ale cărui limite se văd inclusiv în altă măsură luată acum de ANRE, cu ocazia avizării preţurilor pentru FUI, care nu este publică.

Respectând OUG 114, ANRE a introdus aceste preţuri reglementate la furnizori. Cele de la începutul articolului.

Dar ANRE a mai operat ceva, în „interiorul” acelui preţ. A tăiat din preţul producătorului şi a introdus în el o „corecţie de tarif” pentru FUI. Adică a recunoscut, acum, o parte din costurile trecute ale FUI, care vor fi trecute în factură. Suma nu este deloc mica. Fără a da numele, din motive de distorsionare a pieţei, vă putem spune că, în cazul unui FUI, componenta de ajustare ajunge la aproape 7% din preţul reglementat. Cheltuieli din trecut cu achiziţia de energie mai scumpă de la producători, care încep să fie transferate acum în facturi, pe baza mecanismului explicat mai sus. Grosier, sunt 30 de lei/MWh pe lună.

ANRE ar fi trebui să recunoască oricum aceste costuri, chiar dacă parţial, în iulie, când ar mai fi avut de recunoscut şi costurile suplimentare de acum până în iulie-energia este în continuare scumpă, iar FUI trebuie să o cumpere din piaţă. Ca să nu treacă aşadar toate creşterile în factură, a fixat preţul producătorilor, până la sfârşitul anului. Adică l-a scăzut.

Efectul asupra populaţiei

Introducerea pieţei reglementate are, pentru populaţia care este în acest regim sau care va trece acolo, momentan avantajul conservării facturii. Însă ceea ce producătorii pierd prin preţuri reglementate către populaţie vor încerca să compenseze prin preţuri mai mari pe piaţa liberă, de acolo de unde cumpără energie consumatorii industriali. Iar efectul se va vedea în preţuri crescute la produse, după cum au avertizat şi analiştii în energie dar şi furnizorii.

Citeşte şi:

BNR se aşteaptă la creşterea preţurilor gazelor şi energiei electrice, ca efect al OUG 114, dată tocmai să le plafoneze