‘Putem suplimenta producţia de gaze pe termen scurt şi o vom face, dar nu va fi o mărire considerabilă’, a precizat oficialul norvegian pentru cotidianul german Handelsblat. În schimb, el consideră că o creştere a capacităţilor europene de import de gaze naturale lichefiate va permite o sporire a importurilor din Statele Unite şi Africa. Însă costurile implicate de lichefierea gazelor şi de transportul lor pe cale maritimă vor face ca aceste gaze să fie mult mai scumpe decât cele importate din Rusia prin gazoductele deja existente, avertizează ministrul norvegian.
În anul 2012 Norvegia a produs 110 miliarde de metri cubi de gaze şi are în vedere să ajungă la 130 de miliarde de metri cubi în anul 2020.
Şi ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, a afirmat săptămâna trecută că posibilităţile Norvegiei de a compensa o eventuală scădere a livrărilor de gaze ruseşti sunt limitate, în opinia acestuia Uniunea Europeană neavând alternative la acest capitol.
Dezbaterea despre găsirea unor surse alternative de aprovizionare cu gaze ale Europei a revenit în prim-plan după ce statele UE şi-au dat seama că dependenţa lor faţă de gazele ruseşti face extrem de dificilă instituirea de sancţiuni împotriva Moscovei, ca represalii pentru anexarea Crimeii.
Până în prezent, în afara sprijinului pentru proiectul conductei Trans Adriatic Pipeline, prin care se vor importa gaze din Azerbaidjan, nicio altă iniţiativă concretă nu a fost prezentată la nivel european.