Felul în care ar trebui aplicată noua lege privind comercializarea produselor alimentare (150/2016) rămăne o mare necunoscută pentru toţi jucătorii implicaţi, chiar dacă mare parte dintre prevederile sale sunt deja în vigoare. Problema cea mare, au declarat surse din piaţă pentru ECONOMICA.NET, este că nici măcar autorităţile responsabile – în speţă ANSVSA şi Ministerul de Finanţe – nu au un punct de vedere clar. S-a ajuns astfel la situaţii în care unii furnizori de apă minerală, vin, bere sau gemuri să pretindă că produsele lor sunt proaspete, pentru a primii banii pe marfă în şapte zile, aşa cum prevede noua lege. Totodată, spun surse din piaţă, furnizorii încearcă să încheie noile contracte cu preţuri chiar până la 15% mai mari. „Este o confuzie totală din care toată lumea încearcă să profite cum poate. Toţi (furnizorii n. red.) vor să vândă produse proaspete, pentru a primi banii în şapte zile. S-a ajuns ca gemul, vinul, mierea, apa să fie produse proaspete. Este o situaţie destul de gravă pentru că magazinele riscă să rămân fără cash flow. De asemenea, au fost cazuri în care s-au primit solicitari de modificare a preţurilor şi cu 15% în sus”, au declarat sursele citate.
„Cred însă că, într-un fel sau altul, cei care au relaţii de lungă durată vor găsi formule. Până la urmă, magazinele au nevoie de producători, iar producătorii de magazine. Ce se va întâmpla însă dacă vine vreun inspector?”, întreabă retoric sursa noastră.
„În momentul de faţă nu avem informaţii consolidate pentru a putea oferi un punct de vedere. Avem însă semnale că retailerii operează într-un mediu extrem de neclar”, a declarat George Bădescu, directorul executiv al AMRCR.
10 întrebări fără răspuns
ECONOMICA.NET a identificat mai multe neclarităţi care apar în lege şi care bulversează activitatea părţilor implicate în procesul comercial:
1. Ce se va întâmpla pe raft?
Potrivit legii, „comerciantul persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie, să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare”.
Ce se întâmplă dacă consumatorii nu doresc să cumpere marfa românească ce trebuie să acopere cel puţin 51% din volumul de marfă de pe raft?
Cine plăteşte marfa românească expirată, având în vedere posibilitatea ca vânzările de produse autohtone să fie mai mici decât cantităţile pe care magazinele sunt obligate să le pună pe raft?
Ce se întâmplă dacă retailerii nu găsesc marfă românească suficientă? Spaţiul de pe raft neacoperit rămâne gol?
Cum mai satisfac magazinele cererea consumatorilor?
Ce se va întâmpla dacă preţurile produselor româneşti vor fi semnificativ superioare celor de import?
2. Unde vor fi puse produsele româneşti?
Potrivit legii, comerciantul este obligat să acorde spaţii distincte de expunere şi vânzare produselor româneşti, în condiţiile legii.
Despre ce spații distincte este vorba? Care este legea care reglementează acest lucru?
3. Ce se întâmplă cu evenimentele din magazine?
Potrivit legii, „comerciantul persoană juridică autorizată care desfăşoară activităţi de comercializare pentru produsele alimentare are obligaţia de a organiza evenimente de promovare şi vânzare a produselor alimentare româneşti, cu respectarea legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare. Frecvenţa acestor evenimente, precum şi orarul de funcţionare se vor stabili prin hotărâre a consiliului local.”
În ce constau aceste evenimente de promovare și vânzare a produselor alimentare românești?
Cine plăteşte aceste evenimente, retailerul sau producătorul?
4. Ce înseamnă produs proaspăt?
Potrivit legii, produsul alimentar proaspăt este definit ca „aliment care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepţia refrigerarii”.
Cum nu sunt enumerate toate procedeele de conservare folosite în producţie, se poate spune, spre exemplu, că murăturile sau peştele în saramură sunt produse proaspete.
5. Ce înseamnă produs congelat?
Potrivit legii, produs alimentar congelat – înseamnă un „aliment care necesită temperaturi de păstrare conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare”. Or, conform legislației sanitar-veterinare, pentru orice aliment există anumite temperaturi de păstrare. Altfel spus, interpretând legea, aproape orice produs alimentar este congelat.
6. Ce înseamnă carne românească?
Potrivit legii, carne românească înseamnă carnea „provenită de la animale crescute în fermele din România”. Ce se întâmplă însă în cazul animalelor vii importate în România pentru a fi tranşate. Sunt ele din România sau nu?
7. Ce înseamnă lanţ de aprovizionare scurt?
Potrivit legii, „lanţ scurt de aprovizionare înseamnă lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori.”
Nu este însă clar care ar trebui să fie numărul exact de operatori economici implicaţi în lanţul de aprovizionare şi nici ce se înţelege prin relații geografice și sociale strânse.
8. Care sunt spaţiile distincte?
Potrivit legii, comerciantul este obligat să acorde spaţii distincte de expunere şi vânzare produselor româneşti, în condiţiile legii.
Despre ce spații distincte este vorba? Care este legea care reglementează acest lucru?
9. Ce este interzis, de fapt, pe factură?
Potrivit legii, este interzis oricărui comerciant să solicite facturarea/refacturarea şi să încaseze de la furnizor taxe şi servicii.”
Nu se înţelege însă la ce se referă interdicţia. Cui i se adresează solicitarea de facturare sau de refacturare?
10. Ce fac magazinele cu marfa neconformă?
Potrivit legii, „comerciantul poate refuza recepţia mărfii în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale de comercializare, cantităţile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare, refuzul recepţiei mărfii făcându-se în momentul livrării, în caz contrar marfa fiind considerată acceptată.”
De asemenea, „în cazul în care părţile convin prin contract ca recepţia cantitativă şi calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepţie va fi transmis în formă scrisă furnizorului în maximum 24 de ore de la momentul punerii la dispoziţia comerciantului a mărfii.”
Ce se întâmplă însă în cazul în care magazinele descoperă probleme cu marfa după ce au făcut recepţia? Având în vedere obligativitatea de a da răspuns producătorului în momentul livrării, verificările nu se pot face decât vizual şi prin sondaj.
Ce spun marii retaileri
Întrebaţi de ECONOMICA.NET despre efectele noii legi, marii jucători din industria alimentară susţin că este prea devreme pentru a se pronunţa.
„În momentul de faţă nu avem informaţii consolidate pentru a putea oferi un punct de vedere. Avem însă semnale că retailerii operează într-un mediu extrem de neclar”, a declarat pentru ECONOMICA.NET George Bădescu, directorul executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România – AMRCR.
„În acest moment, este prematur pentru noi să evaluăm impactul acestei noi legi. Subliniem că prin tot ceea ce facem respectăm legea și căutăm întotdeauna cele mai bune soluții pentru clienții noștri”, au declarat pentru ECONOMICA.NET oficialii Kaufland, cel mai mare retailer alimentar din România.
„În acest moment, aşteptăm să se finalizeze metodologia de aplicare a legii, aşadar este, încă, prematur să ne pronunţăm în acest sens. Desigur, în linie cu politica Lidl îndreptată spre corectitudine şi transparenţă, retailerul se va alinia normelor în vigoare în România”, au declarat şi oficialii Lidl România.