Noul pavilion al Spitalului Bagdasar, nefolosit pentru că nu are paturi. Este nevoie de 5 mil. euro

Unitatea sanitară a fost înfiinţată în 1975 de către prof. dr. Constantin Arseni, ca centru de referinţă naţional de neurochirurgie. În 1993, a devenit spital de urgenţă, iar din 2001 funcţionează sub numele de astăzi, respectiv Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”.

Spitalul, atestat de societatea europeană de neurochiurgie, avea acum cinci ani 558 de paturi, deservind o populaţie de aproximativ patru milioane de locuitori din Bucureşti şi judeţele învecinate. „Spitalul este punct terminus în neurochirugie, cele mai grave gazuri care nu se pot rezolvate în ţară ajungând la Bagdasar-Arseni”, spune managerul spitalului, dr. Anca Buliman.

În urmă cu cinci ani, pe durata primului mandat al actualului ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a început reabilitarea „de la zero” a celui mai mare pavilion al spitalului. Din acest motiv, capacitatea spitalului a fost redusă, prin ordin de ministru, la 400 de paturi, astfel că, dacă în structura cu 558 de paturi erau internate aproape 30.000 de persoane, în prezent, la aproximativ 400 de paturi sunt 21.000-22.000 de pacienţi. Lucrările de reabilitare şi modernizare a pavilionului cu 12 niveluri s-au încheiat în octombrie 2012.

După reabilitarea pavilionului, în acesta sunt trei săli de operaţii, iar fiecare salon are la orice pat o consolă pentru instalaţie de fluide medicale, climatizare, sistem de detectare a incendiilor, supraveghere video pe holuri şi sistem call nursing, prin care se monitorizează apelul pacietului pentru ajutor medical şi timpii de reacţie a cadrelor medicale la apel. De asemenea, pentru ca pacienţii să se descurce mai uşor, fiecare etaj a fost vopsit în altă culoare, iar pe fiecare nivel şi uşile sunt colorate diferit. Astfel, în spatele uşilor roşii stau medicii, asistenţii şi brancardieri, în spatele celor albastre se află bolnavii, iar după uşile gri sunt grupurile sanitare şi oficiile.

Saloane au fost dimensionate pentru a avea între unul şi cinci paturi. Totodată, spune managerul Buliman, spitalul are un sistem antisuicid, toate geamurile având montate în exterior bare metalice orizontale care depăşesc dimensiunea ferestrelor, astfel încât pacienţii să nu aibă senzaţia că se află în puşcărie. Există, de asemenea, un sistem de sonorizare centralizată, prin care pacienţii pot asculta muzică ambientală sau anunţuri pentru spital. Spitalul reabilitat poate rezista la un cutremur de opt grade.

În ciuda reabilitării, noul pavilion este, practic, nefolosit. Iar asta pentru că, potrivit reprezentanţilor spitalului, banii nu au ajuns şi pentru achiziţionarea de dispozitive medicale şi paturi, în locul celor vechi de zeci de ani.

„Deşi reabilitarea s-a încheiat în octombrie 2012, spitalul este gol. Nu este plăcut să ştii, de câteva luni, că ai o clădire gata, de top, care însă stă nefolosită. Paturile vechi au aproape 40 de ani, poate fi recuzită pentru un film istoric. Aşteptăm sprijinul Ministerului Sănătăţii, adică cinci milioane de euro, fără TVA, pentru dotarea cu mobilier şi dispozitive medicale, astfel încât noul pavilion să-şi reia activitatea la cele mai înalte standarde. Pentru că, deşi activitatea este restrânsă cu aproape 30 la sută, adresabilitatea este foarte mare. Aproximativ 60 la sută din pacienţii spitalului sunt pacienţi din ţară”, a mai spus dr. Buliman.

Până acum, Ministerul Sănătăţii (MS) a alocat pentru „Bagdasar-Arseni” 77 de milioane de lei, susţin reprezentanţii spitalului. Ar mai fi nevoie, susţin aceştia, de 12,5 milioane de euro, însă, întrucât situaţia economică nu permite, conducerea spitalului a solicitat doar jumătate din sumă, respectiv cinci milioane de euro fără TVA. De la primul mandat al lui Nicolăescu, la conducerea MS au fost şapte miniştri, pentru fiecare dintre aceştia fiind necesară, practic, întocmirea unei noi cereri de finanţare.

Directorul medical al spitalului, prof. dr. Mircea Gorgan, spune că în unitate vin cele mai grele cazuri de neurochirugie, dar şi de terapie intensivă care necesită recuperare cerebrală corespunzătoare. Deşi lucrează şi în privat, dacă ar fi obligat să aleagă între stat şi privat ar rămâne la stat pentru că în clinica publică poate efectua cele mai complexe intervenţii

Închiderea celui mare pavilion al spitalului a generat o soluţie atipică: sediul administraţiei spitalului a fost transformat în saloane. În acestea, au fost montate câte 16 paturi, oamenii fiind încolonaţi ca într-un spital de campanie. Spaţiul dintre paturi este cât să se strecoare un om, fie el medic, asistentă, aparţinător sau bolnav. Mirosul din salon este o combinaţie de mâncare, medicamente şi deodorante folosite de pacienţi, toate pe fondul căldurii necesare pentru confortul celor operaţi care stau în cămăşi sau halate subţiri.

„Nu mai contează condiţiile, contează faptul că i-am salvat. Uitaţi aici un pacient care are 84 de ani. Era paralizat când a venit, acum mănâncă singur. Sigur că este foarte greu să lucrăm în aceste condiţii, mai ales că, deşi avem de aproape cinci ani capacitatea redusă, cele mai complexe cazuri sunt trimise tot la noi”, spune profesorul Gorgan, un optimist prin excelenţă, după cum îl caracterizează pacienţii.