Pentru acest rol, fostul vicepremier Li Keqiang are un zâmbet uşor şi afişează un aer mai relaxat decât majoritatea colegilor săi. În plus, vorbeşte curent engleza, iar adeseori şi-a arătat susţinerea pentru reformele economice aşteptate în vederea reorientării modelului de creştere spre mai mult consum şi mai puţine investiţii.
Numărul doi în cadrul Partidului Comunist Chinez (PCC) din timpul celui de-al 18-lea Congres, din noiembrie anul trecut, oficialul, în vârstă de 57 de ani, născut în provincia săracă Anhui (est), va trebui să-l asiste pe noul preşedinte chinez, Xi Jinping.
Li Keqiang şi-a făcut intrarea în politică de foarte tânăr, în 1976, anul morţii lui Mao, ca secretar de partid la o brigadă de producţie.
Dar, în prezent, îi va lipsi aliaţii şi „influenţa politică” din cadrul Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC, potrivit lui Patrick Chovanec, analist pentru China şi şef de strategie pentru Silvercrest Asset Management, la New York.
În opinia lui Willy Lam, un politolog de la Universitatea Chineză din Hong Kong, „el are o bună înţelegere a economiei, cu siguranţă. Dar, probabil îi lipseşte personalitatea şi charisma”.
Pe parcursul primilor ani ai reformelor lui Deng Xiaoping, Li Keqiang urmează studii de drept la prestigioasa Universitate din Beijing, completate mai târziu de un doctorat în economie rurală.
În paralel, sub conducerea preşedintelui Hu Jintao, el urcă eşaloanele Ligii Tineretului Comunist, pepiniera de cadre, şi va prelua succesiv conducerea provinciilor Henan (centru), una dintre cele mai populat din ţară, şi Liaoning (nord-est), un centru industrial.
În trecutul său, în timp ce conducea Henan, în perioada 1999-2003, autorităţile acestei provincii au împiedicat sistematic activitatea unor ONG-uri şi unor jurnalişti preocupaţi de elucidarea unui enorm scandal privind sânge contaminat cu virusul SIDA.
Mai recent, Guvernul chinez s-a arătat descumpănit în faţa unei serii de scandaluri sanitare, în pofida creării unei comisii conduse de către Li Keqian pentru a ajunge la un rezultat.
„Este o persoană competentă şi, în perioada anilor ’80, era foarte deschis. În schimb, începând din 1989 (anul masacrului din Piaţa Tiananmen), el nu s-a distins prin mari iniţiative”, spune sinologul francez Jean-Philippe Béja.
„Li Keqiang i-a dezamăgit mult pe democraţii şi pe intelectualii liberali care l-au cunoscut la Universitatea din Beijing în anii ’80”, potrivit lui Béja.
Capacitatea lui Li de a se impune a fost contestată de către critici care au dezvăluit incapacitatea sa de a controla creşterea preţurilor în sectorul imobiliar.
Specialist în problemele chineze la Universitatea Baptistă din Hong Kong, Cabestan notează că ministrul Li Keqiang era însărcinat de lupta împotriva poluării.
„Nu se poate spune că a făcut miracole”, spune el, în timp ce chinezii sunt tot mai exasperaţi de ceaţa deasă care le acoperă oraşele.
Cu toate acestea, noul premier a demonstrat spirit critic. O telegramă diplomatică publicată în 2010 de WikiLeaks dezvăluie că avea dubii cu privire la fiabilitatea unor statistici economice chineze.
Viaţa sa privată este puţin cunoscută, aşa cum este cazul majorităţii demnitarilor chinezi de rang înalt. Potrivit presei chineze, soţia sa, Cheng Hong, predă literatura la Universitatea din Beijing şi cuplul are o fiică care studiază în Statele Unite.