Creată în timpul Războiului Rece, NSA este o organizaţie secretă al cărei buget nu este public.
Misiunea sa iniţială era să asculte, intercepteze şi decripteze comunicaţii în străinătate, care nu beneficiază de protecţia legală acordată americanilor.
Însă, în faţa ameninţării Al-Qaida şi cu ajutorul dezvoltării noilor tehnologii, ea s-a îndreptat tot mai mult către comunicaţii interne, pe teritoriul Statelor Unite.
Agenţia construieşte în prezent un complex imens în deşertul Utah, destinat extinderii semnificative a capacităţii sale de a colecta şi stoca informaţii ca „înregistrări telefonice”. Potrivit site-ului specializat Wired.com, instalaţia va ocupa o suprafaţă de cinci ori mai mare ca cea ocupată de imensul Capitoliu la Washington.
În loc să vizeze indivizi particulari, NSA „recoltează în vrac” toate informaţiile pe care le poate acumula în mod legal, ca numere de telefon, durata apelurilor, locul în care se află apelanţii, numărul de serie al telefonului – dar nu şi înregistrarea conversaţiilor.
Potrivit unei anchete efectuate de către Wall Street Journal în 2008, căutările pe Internet, tranzacţiile cu carduri de credit şi antetul e-mailurilor sunt, de asemenea, „aspirate” de aceste servere.
Programe create de matematicieni şi statisticieni trec în revistă, ulterior, aceste date, într-o operaţiune ce aduce a căutarea unui ac într-un car cu fân, confruntând spre exemplu lista cu numere de telefon cunoscute ale unor suspecţi de terorism cu datele respective.
Căutarea este extinsă, ulterior, la persoane care au intrat în contact cu aceşti suspecţi.
Potrivit senatorului Saxby Chambliss, atunci când este identificată o pistă, poliţia federală americană (FBI) este obligată să solicite unui judecător autorizarea în vederea aprofundării anchetei şi obţinerii, de exemplu, a conţinutului conversaţiilor.