Nu Codul fiscal trebuie schimbat, ci filosofia Fiscului

14 12. 2016

ANAF devenise în 2015 vedeta economiei, controversată, dar vedetă, cu rezultate incredibile, pe care toată lumea le-a atribuit şefului instituţiei de la acea vreme, temperamentalul Gelu Diaconu. Având sprijin necondiţionat din partea premierului Ponta, care avea nevoie de încasări solide pentru a-şi alimenta măsurile populiste, Diaconu şi-a făcut o armată din ANAF şi a îmbrăcat-o ca atare.

Armata Fiscului era non-stop pe televizoare şi în cârciumile frecventate de poporul activ social. În scurtă vreme, puţini oameni nu auziseră de “Antifraudă” şi începeau să audă şi de inspecţia fiscală şi chiar să facă diferenţa între ele.

El alesese să facă firmele să dea bon fiscal prin teroare. A şi reuşit, după ce a închis restaurante pentru 3 lei nefiscalizaţi. De la bodegile din Ferentari, până în Bellagio din Mamaia, toată lumea scotea bon. Tăvălugul pornit de ANAF a fost şi criticat şi aplaudat. Pe de o parte, pentru că închidea business-uri, de cealaltă, că închidea business-uri care făceau concurenţă neloială afacerilor bun-platnice.

Încasările statului mergeau atât de bine i-au permis lui Ponta să scadă TVA la alimente de la 24% la 9% fără ca bugetul să se resimtă.

Plecarea lui Ponta peste noapte din fruntea guvernului l-a lăsat pe Diaconu fără sprijin. Dacian Cioloş a venit cu o altă filosofie pentru Fisc. A vrut ca instituţia să se transforme într-un prieten al contribuabilului. Să nu-l mai terorizeze, ci mai de grabă să-l convingă. Cum şeful Fiscului avea altă părere, a fost înlăturat şi a fost pus în loc un om care se potrivea viziunii lui Cioloş, tehnocratul de Big 4 de la KPMG, Dragoş Doroş.

Un tip mai degrabă anost, neînţeles de colegii din ANAF. A ţinut ca ANAF să fie cât mai puţin prezent atât pe televizoare cât şi în pieţe. Pace şi înţelegere. O abordare diametral opusă celei a lui Diaconu. Nu neapărat o filosofie greşita, dar diferită, din care a rezultat un minus de 2,1% în veniturile statului în condiţiile unei creşteri economice de circa 4,9% anul acesta şi a unui avans de două cifre (!) al consumului.

Soluţia pentru aplicarea măsurilor votate de peste 45% dintre cetăţenii care au mers la urne ar putea fi revenire la o politică mai activă a Fiscului, şi nu tăierea unor măsuri aşteptate de economie aşa cum legiuieşte Codul fiscal al României.

Propunerea liderului PSD, Liviu Dragnea, de a anula tăierile de taxe prevăzute de Codul fiscal e incorectă şi dezvăluie o neîncredere în resursele financiare. Dar asta ar fi valabil doar sub un nou Doroş.

În contextul actual, alegerea şefului Fiscului ar putea fi chiar mai importantă decât desemnarea unui Premier. De această numire pot depinde chiar relaţiile României cu instituţiile internaţionale. Adică dacă vom avea sau nu nevoie de un nou acord cu FMI.

Articole recomandate