Cererea de gaze de import este aproape nulă în luna iunie a acestui an, potrivit datelor trimise de firmele româneşti, centralizate de Transgaz. Astfel, din totalul gazului de care au nevoie fabricile, doar 0,5% era necesarul din import, procentul fiind de doar 5% pentru consumatorii casnici. Practic, luna viitoare România nu are nevoie de gazele ruseşti, fiind perfect capabilă să-şi asigure necesarul doar din producţia internă. „Dacă nu există cerere, ce să-i facem? Noi contabilizăm doar cererile de import ale furnizorul, ei ştiu ce contracte au şi pe ce cantităţi. Poate că sunt suficiente gaze la intern, poate apreciază că urmează să se mai ieftinească în lunile următoare, cine ştie”, a spus directorul Transgaz, Ioan Rusu.
Şi preşedintele Agenţiei de Reglementare în Energie, Nicolae Havrileţ admite că, în acest moment, aproape că nu mai există importuri. Mai mult, apreciază că scăderea cantităţii de gaze pe care o importăm din Rusia se înscrie deja într-un trend. „Da, este adevărat că cererea reală de gaze din import ar fi pe undeva pe la 1%. Consumul a scăzut, e aceeaşi situaţie ca şi la energie electrică, aşa că producţia internă este suficientă pentru furnizori. Pentru că vrem, însă, ca în această perioadă să se înmagazineze cantităţi suficiente pentru iarnă, am avizat pentru consumatorii industriali un procent de 22% importuri, nu 0,5% cât ar fi vrut ei. Strict pentru acest motiv. Ce vreau să spun este că cererea de gaze din import este în scădere continuă. Anul trecut am înregistrat un procent mediu de 21% importuri, de la 30% în 2011, iar anul acesta va fi chiar şi mai jos. În 3-4 ani nu numai că am putea deveni independenţi energetic, dar chiar am putea exporta gaze, odată cu intrarea în exploatare a gazelor din Marea Neagră şi, de ce nu, a gazelor de şist”, a explicat Havrileţ.
Înmagazinarea de gaze pentru iarnă se face de primăvara până toamna. Capacitatea totală a depozitelor din România este de circa 3 miliarde de metri cubi.
Trebuie precizat că ANRE are atribuţii doar pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici şi industriali. Există şi piaţa liberă în care o firmă poate cumpăra gaze la preţuri negociate de la un furnizor-producător. În această situaţie se găseşte InterAgro, compania miliardarului Ioan Niculae care are printre furnizori Romgaz, Petrom, dar şi Gazprom.
Pe piaţa reglementată, consumatorii primesc gaze la un preţ de coş – o medie ponderată la cantitate între preţul gazului intern şi cel de import. Din acest an, piaţa a intragt în proces de dereglementare, până în 2017 urmând să fie 100% liberă.
În perioada de dinainte de criză, consumul anual de gaze al României se ridica la 17-18 miliarde de metri cubi. În 2011, acesta coborâse până la 12 miliarde de metri cubi iar 2012 a adus un consum de 11 miliarde de metri cubi.
Preţurile gazelor ruseşti au scăzut până la 400 de dolari pe mia de metri cubi, de unde acum un an erau la 550 de dolari. Gazul din producţie internă este de două ori mai ieftin.