Nu poţi construi garduri în jurul ideilor
Fără să fie nevoie să intrăm în alte detalii, din asta rezultă, simplu, economic, care sunt costurile patentării, adică ale întregului sistem de protecție a așa-numitei proprietăți intelectuale, ce include costurile reglementărilor menite să asigure această protecție și ale măsurilor de aplicare ale respectivelor reglementări. Adică ale impunerii unui monopol legalizat într-o organizare socială ce pretinde că îmbrățișează economia de piață.
Exemplul medicamentelor este doar cel mai flagrant și ne ajută să înțelegem de ce costurile sistemelor de sănătate sunt acolo unde sunt.
Se pot da și exemple mult mai puțin serioase, dar la fel de semnificative. Protestele împotriva OUG 13 de modificare a Codurilor Penale au impus pe Internethashtagul #REZIST. Întrucât, din păcate, societatea noastră crede în proprietatea intelectuală, este foarte posibil să asistăm la un proces în justiție pe această temă. Asta pentru că niște cetățeni cu spirit antreprenorial-politic l-au înregistrat la OSIM ca marcă pentru a-l transforma în nume și siglă a unui partid. Iar alți cetățeni, cu spirit antreprenorial-oengist, revendică paternitatea ideii și îi amenință cu tribunalul pe cei care atentează la puritatea apolitică a acesteia.
Conceptul de proprietate intelectuală înseamnă de fapt să ai pretenția să te îmbogățești și să trăiești toată viața de pe urma unei idei bune și de succes pe care ai avut-o și ai pus-o în practică la un moment dat. Este de fapt o formă de asistență socială disimulată sub o mască antreprenorială. Artiștii pop-rock ai zilelor noastre se revoltă împotriva site-urilor de file sharing în timp ce încasează ani de zile redevențe de la cluburile unde li se difuzează muzica, deși acestea au plătit pentru a le achiziționa albumele.
Să nu mai spunem că aproape toate elementele constitutive ale dispozitivelor mecanice sau electronice, de la cele mai simple și mai de larg consum până la cele mai complexe instalații industriale, sunt protejate de sisteme întregi de mărci și patente. Să nu ne mai mirăm atunci că inovativitatea e în declin, devreme ce lumea pare să fi uitat că progresul înseamnă copiere și îmbunătățire.
De altfel, e bine să ne dăm seama că aceeași obsesie de a fetișiza și proteja originalitatea stă și la baza marelui scandal românesc al doctoratelor plagiate. Ca și cum fiecare profesionist al unui domeniu ar trebui să aibă și vocația de a fi cercetător inovativ în acel domeniu. Iar totul se reduce, bineînțeles, la acuratețea cu care respecți regulile de citare a contribuțiilor altora, simulând totodată noutatea.