NYT: China este principalul câştigător al războiului din Irak în plan economic

China importă deja aproape 1,5 milioane de barili de petrol pe zi din Irak şi a făcut o ofertă pentru drepturile comerciale deţinute de grupul american Exxon Mobil la unul dintre cele mai mari zăcăminte de petrol din Irak.

„Chinezii sunt principalii beneficiari ai dezvoltării industriei petroliere din Irak după dispariţia lui Saddam. Au nevoie de energie şi vor să pătrundă pe piaţă”, comentează pentru NYT Denise Natali, expert pe Orientul Mijlociu la Universitatea Naţională de Apărare din Washington.

Înainte de intervenţia militară din 2003 a forţelor aliate, industria petrolieră din Irak avea probleme, fiind în mare măsură izolată de piaţa globală din cauza sancţiunilor împotriva regimului Saddam Hussein. Înlăturarea lui Saddam a deschis piaţa locală pentru investitorii străini.

Companiile chineze de stat au remarcat oportunitatea şi au investit peste 2 miliarde de dolari pe an în Irak, au transferat în statul arab sute de lucrători şi s-au arătat dispuse să joace după regulile impuse de noul guvern irakian şi să accepte profituri mai mici pentru a-şi asigura accesul la contracte importante.

„Am pierdut. Chinezii nu au avut nicio legătură cu războiul, însă din punct de vedere conomic câştigă de pe urma lui, iar Flota a Cincea şi forţele aeriene (ale SUA – n.r.) le asigură afacerile”, spune Michael Makovsky, fost oficial la Departamentul Apărării în timpul administraţiei George W. Bush.

Determinarea Chinei poate fi judecată după numeroase mişcări. Recent, China a construit în Irak, în apropiere de frontiera cu Iranul, un aeroport propriu pentru a transporta muncitorii către exploatările petroliere din sudul ţării. Chinezii intenţionează să inaugureze zboruri directe de la Beijing şi Shanghai către Bagdad.

În hotelurile din portul Basra, oamenii de afaceri chinezi veniţi în Irak îşi impresionează partenerii locali vorbind arabă cu accent irakian.

Mai important însă, „chinezii nu se plâng”, notează New York Times. Spre deosebire de executivii companiilor din Vest, precum Exxon Mobil, chinezii acceptă fără probleme condiţiile stricte impuse de guvernul irakian în contractele pentru exploatări petroliere, cu profituri minime. China este mai interesată de accesul la resurse pentru asigurarea securităţii energetice şi dezvoltarea economiei decât de profit.

Aceasta deoarece companiile chineze nu trebuie să răspundă în faţa acţionarilor pentru profitul realizat şi să distribuie dividende, servind exclusiv interesele de politică externă ale Beijingului.

„Nu avem nicio problemă cu ei. Sunt foarte cooperanţi. Este o diferenţă mare, companiile chineze sunt de stat, în timp ce Exxon sau BP sau Shell sunt diferite”, a declarat un oficial al Ministerului Petrolului din Irak care se ocupă de relaţiile cu companii străine.

Cu toate acestea, experţi americani în domeniul energiei consideră că prezenţa semnifiactivă a Chinei în industria petrolieră a Irakului nu reprezintă o problemă pentru interesele Statelor Unite.

Creşterea producţiei de petrol a Irakului, chiar dacă este generată cu ajutorul muncitorilor chinezi, a contribuit la menţinerea sub control a preţului barilului în contextul sancţiunilor impuse de Vest asupra Iranului, un alt producător important.

Totodată, boom-ul industriei de extracţie de hidrocarburi din şisturi în SUA în ultimii ani a redus semnificativ dependenţa de resursele din Orientul Mijlociu, astfel că Statele Unite îşi permit să renunţe la o parte din accesul la rezervele irakiene.

Mai mult, prezenţa semnificativă a Chinei în Irak ar putea contribui la stabilizarea statului în contextul conflictului de sectă din Siria, care este resimţit şi de alte state arabe.

Guvernul irakian are nevoie de investiţii străine, iar petrolul este principala resursă politică şi economică pentru viitorul ţării. Guvernul irakian îşi finanţează apărarea şi programele sociale din veniturile generate de industria petrolieră.

Irakul estimează că industria petrolieră locală are nevoie de investiţii de 30 miliarde de dolari pe an pentru a se dezvolta la capacitate optimă.