O fostă angajată Citigroup a primit 31 mil. dolari, după ce a reclamat banca pentru credite toxice

Hunt s-a angajat la Citigroup în noiembrie 2004, la 55 de ani, ca vicepreşedinte la divizia CitiMortgage, considerând că este o oportunitate extraordinară, relatează Bloomberg.

Piaţa imobiliară era în plină expansiune, iar banca, a şasea ca mărime din SUA în acel moment, era responsabilă pentru 3,5% din totalul împrumuturilor de profil din SUA. Atribuţiile sale includeau supravegherea a 65 de intermediari de credite.

Hunt nu s-a aşteptat niciodată să ajungă pe o funcţie executivă la o bancă de pe Wall Street. A crescut la ţară, cu un tată care a învăţat-o să pescuiască şi o mamă care i-a arătat cum să recunoască ciupercile sălbatice. S-a măritat la 16 ani şi nu a mers la colegiu.

După ce a avut primul copil la 17 ani, avea nevoie de o slujbă, aşa că un prieten a ajutat-o să se angajeze la o mică bancă din Alaska, la procesarea creditelor ipotecare. Pe parcursul a 30 de ani, Hunt a urcat pe scara profesională în domeniul creditelor ipotecare, ocupând diferite poziţii în Indiana, Minnesota şi Missouri.
În timpul liber, când nu merge la pescuit cu soţul, participă la spectacole Wild West cu calul său Cody şi se îmbracă precum o văcăriţă celebră, Annie Oakle.

Toate acestea nu au împiedicat-o să îi placă afacerile cu credite ipotecare.
Echipa coordonată de Hunt la Citigroup era responsabilă cu protejarea băncii de fraude şi investiţii proaste şi cu verificarea împrumuturilor pe care Citi vroia să le cumpere de la brokeri şi alţi furnizori de credite, în privinţa respectării standardelor legate de corectitudinea documentelor, veridicitatea veniturilor declarate de beneficiari şi realismul estimărilor.

Cererea investitorilor pentru instrumentele financiare garantate cu ipoteci era aşa de mare încât Citi nu putea să îi facă faţă.

La „fabrica” de procesare a ipotecilor din O’Fallon, Hunt lucra pe „o linie de asamblare” care a contribuit la umflarea unei bulei imobiliale care a zguduit lumea în 2008, se arată în articol.

Hunt a explicat că maşinăria ipotecilor funcţiona prea repede pentru ca toate împrumuturile să poată fi verificate.
În 2006, banca cumpăra ipoteci de la alţi furnizori de credite cu formulare fiscale aranjate, estimări false şi semnături lipsă, iar rapoartele în acest sens înaintate regulat de Hunt conducerii băncii au fost „îngropate”, chiar şi până în 2012.

În martie 2011, la peste doi ani după ce Citigroup a primit ajutoare federale de 45 de miliarde de dolari de la guvernul american şi alte multe miliarde de la Rezerva Federală, mai mult decât oricare altă bancă din SUA, un director din O’Fallon însărcinat cu calitatea împrumuturilor, Jeffery Polkinghorne, i-a cerut lui Hunt şi altui coleg să reducă numărul raportat al creditelor cu probleme legale.

Hunt a refuzat să participe. A dat în schimb banca în judecată, la cinci luni după întâlnirea cu Polkinghorne, pentru încălcarea sistematică a reglementărilor federale, şi a câştigat.

Departamentul american de Justiţie a decis să se alăture procesului lui Hunt, în luna ianuarie a acestui an.
Citigroup nu a contestat niciuna din acuzaţiile lui Hunt şi nu s-a apărat în public sau în justiţie. În februarie 2012, banca a acceptat să plătească guvernului SUA 158,3 milioane de dolari pentru închiderea cazului.

Comportamentul incorect al Citigroup, până în 2012, arată cum o bancă americană mare nu a învăţat încă lecţia crizei creditelor, în pofida miliardelor de dolari primite pentru evitarea falimentului, a declarat Neil Barofsky, fost inspector special la Programul pentru Băncile cu Probleme (TARP).

Drept recompensă pentru că a semnalat în justiţie incorectitudinea angajatorului, Hunt, fata de la ţară transformată în bancher, a primit 31 de milioane de dolari, din suma de 158,3 milioane de dolari plătită de Citigroup autorităţilor americane.