Atât aceste cifre, cât şi măsura preconizată de François Hollande sunt contestate vehement în tabăra dreptei, ceea ce nu înseamnă că subiectul nu rămâne important. În Franţa există cinci tranşe de impozitare, care merg de la totala exonerare de impozit (pentru cei care câştigă mai puţin de 6000 de euro pe an), până la reţinerea unui impozit de 41%, pentru cei care câştigă peste 72.000 de euro pe an. În realitate, situaţia este mai complicată, pentru că intervin multe alte criterii, legate de compoziţia familiei, de persoanele dependente de cel impozitat şi aşa mai departe, scrie RFI Romania.
Pluteşte o incertitudine şi asupra numărului de familii care ar putea fi afectate de o eventuală impozitare la nivelul a 75%. Partidul Socialist consideră că numărul celor foarte bogaţi, deci al celor care câştigă peste 1 milion de euro pe an, ar fi între 7000 şi 30.000 de persoane. Din rândurile dreptei este evocată cifra de numai aproximativ 3000 de persoane, ceea ce ar însemna că efectul legii preconizate de François Hollande ar rămâne extrem de limitat. François Hollande este acuzat mai degrabă că vrea, prin propunerea sa, să dea o lovitură mediatică…
Un astfel de nivel de impozitare nu ar fi însă o noutate. În perioada interbelică, unele venituri au fost taxate cu o rată de impozitare de până la 90%. După al doilea război mondial, până prin 1980, pentru marile averi franceze impozitul se putea ridica până la 60%. Şi în alte ţări occidentale impozitarea marilor venituri a fost cam la acest nivel, de exemplu în Statele Unite, până în anii 70. În 2007, dintre toate ţările Europei, Danemarca avea nivelul de impozitare cel mai ridicat pentru cei bogaţi: 59%.
În context de criză economică, acest tip de dezbatere în jurul taxării marilor averi nu este doar una franceză. În Italia a fost votată o lege prin care sunt taxate cu un surplus de 3% veniturile mai mari de 300.000 de euro pe an, iar guvernul spaniol a anunţat la rândul său reintroducerea temporară a impozitului pe marile averi. Marea Britanie a ridicat de la 40 la 50% procentul de impozitare, iar Germania taxează la nivelul de 45% veniturile de peste 250.000 de euro.
Măsura lui François Hollande are o evidentă conotaţie ideologică, el a declarat de altfel de la intrarea sa în campanie că adversarul său principal este banul, sau mai degrabă modul în care economia mondială a fost deturnată de speculaţia financiară. El îşi justifică iniţiativa şi prin faptul că actuala criză economică impune luarea unor măsuri „excepţionale”. François Hollande mai precizează însă că şi unele venituri sunt „excepţionale”. El evocă faptul că în 2010 patronii bursei şi-au acordat o creştere de salariu de 34%, pentru a ajunge la un venit mediu de peste 2 milioane de euro pe lună. Există, spune candidatul socialist la prezidenţiale, forme de „îmbogăţire scandaloase, indecente, care nu recompensează nici talentul şi nici meritul personal”. Până la urmă, nu contează atât faptul că bugetul statului ar avea de câştigat în urma unei astfel de măsuri, a mai dat de înţeles François Hollande, cât ideea de moralizare a economiei.