Oamenii de ştiinţă utilizează cele mai puternice supercomputere din lume pentru a găsi tratamente împotriva coronavirusului

Supercomputerele sunt capabile să proceseze cantităţi uriaşe de date în doar câteva zile, în comparaţie cu câteva luni necesare în cazul unui computer obişnuit.Acest lucru înseamnă că aceste maşinării puternice pot analiza biblioteci cu potenţiale medicamente antivirale, inclusiv cele care au fost deja autorizate în tratarea altor boli.

„Folosim imensa putere a supercomputerelor pentru a căuta rapid un număr mare de compuşi potenţiali, care ar putea inhiba noul coronavirus, utilizând din nou aceleaşi computere, dar cu algoritmi diferiţi, pentru a perfecţiona acea listă de compuşi cu cea mai bună afinitate de legare”, a declarat profesor Peter Coveney de la University College London (UCL).

„În acest fel, identificăm compuşii cei mai promiţători înainte de investigaţiile ulterioare, efectuate într-un laborator tradiţional, pentru a găsi cel mai eficient tratament sau vaccin anti COVID-19”, a explicat cercetătorul.

Oamenii de ştiinţă de la UCL au acces la unele dintre cele mai puternice supercomputere din lume datorită unui consorţiu ce cuprinde peste o sută de cercetători din Statele Unite şi Europa.

Cel mai rapid supercomputer din lume, Summit, de la Laboratorul Naţional Oak Ridge din Statele Unite, şi al nouălea cel mai rapid supercomputer, SuperMUC-NG din Germania, sunt incluse în acest proiect, acestea putând analiza biblioteci cu compuşi medicamentoşi pentru a-i identifica pe cei capabili să se lege de vârfurile de pe suprafaţa coronavirusului de care virusul se foloseşte pentru a invada celulele, astfel încât să-l împiedice să infecteze celulele umane.

Aceste maşinării pot avea un rol important în acest proces prin identificarea proteinelor virale, sau a părţilor unor proteine, care stimulează imunitatea în vederea dezvoltării unui vaccin.

De asemenea, supercomputerele pot studia răspândirea virusului în cadrul comunităţilor şi pot analiza originea şi structura acestuia, dar şi modul în care interacţionează cu celulele umane, notează Press Association.

„Acesta este un mod mult mai rapid de identificare a tratamentelor adecvate în comparaţie cu procesul obişnuit de dezvoltare a medicamentelor”, a precizat Coveney.

„În mod normal, (procesul) dintre descoperirea unui medicament şi comercializarea lui reprezintă pentru companiile farmaceutice o pierdere de timp de 12 ani şi un cost de 2 miliarde de dolari, însă noi rescriem regulile utilizând computere puternice pentru a găsi un ac într-un car cu fân într-o fracţiune din acel timp şi cost”, a adăugat specialistul.